Un Powerpoint reușit: tips & tricks

Acum că am încheiat unul dintre cei mai mizerabili ani din cei 19, mă gândesc că ar fi cazul să nu-mi mai găsesc scuze și să readuc locul ăsta la viață, să nu ajungă genul acela de blog potrivit pentru un anticariat al internetului, dacă ar exista așa ceva. Nu, nu l-am părăsit, l-am supraveghea mereu, de undeva din umbră.   *flies away*

Cel mai probabil prezentările însoțite de un powerpoint NU sunt făcute de bunăvoie și nesilit de nimic, iar subiectele probabil nu sunt nici ele chiar atat de întamplătoare încât să îți poți alege o temă care îți place ție atât de mult sau pe care să o cunoști atât de bine (te documentezi, e drept, dar totuși) încât să fii extrem de coerent și expresiv datorită pasiunii pentru acel ceva.
Pentru a compensa golul din mintea și suflețelul tău trist poți folosi una din minunile tehnologiei care a ajuns să fie pentru prezentări cum e caietul tip 1 pentru bobocii școlari, MS Powerpoint.

ȘABLONUL 
Primul lucru pe care îl alegi de obicei (în afară de subiectul prezentării, evident) este cel mai probabil șablonul pe care îl vei folosi. Părerea mea este că nu ar trebui să aibă un design cu enșpe mii de briz-brizuri, floricele, punctulete, spirăluțe, etc,  deoarece nu șablonul este „personajul principal„, ci conținutul, plus că riști să dai în kitsch.  De asemenea, ar fi ideal să fie în concordanță cu tema, spre exemplu, dacă ai ceva legat de matematică, fizică, chestii din astea țepoase, cel mai potrivit ar fi un design minimalist, rigid, plus că îi oferă un aer mai ”profi”.  Less is more.

TEXTUL
Mare și puțin! Mare, să se vadă și din fundul curții, și puțin, că nu stă nimeni la prezentarea ta să citească de pe ecran, dacă e așa, mai bine le dai niște broșuri și îi lași să plece acasă. Textul afișat pe panoul de proiectare trebuie să fie un fel de „backing vocals” care îți acompaniază discursul...
Titlul trebuie să fie regele prezentării, iar subtitlurile, cavalerii mesei rotunde. Mai explicit, trebuie să fie atractive și impresionante, atât prin sensul cuvintelor cât și prin font, dimensiune, culoare și poziționare. În afară de ele, mai sunt utile cuvintele cheie sau ideile exprimate prin propoziții cât mai scurte, să se știe despre ce vorbești tu acolo.

IMAGINILE
Sugestive și în concordanță cu informația prezentată! Fie că e fotografie sau grafic, trebuie să te susțină și te facă să pari mai convingător. O imagine face cât o mie de cuvinte, prin urmare, este mult mai puternică decât tine, cel care doar povestești și dacă nu transmite același mesaj ca și tine, va fi o problemă. Așezarea lor in pagină, da, și asta contează. Nu multe și mici, că devin enervante. Ordonate, aranjate, parfumate. Dacă e nevoie de fotografii sau ilustrații, preferabil unele de calitate cât mai înaltă și nu luate de pe prima pagină de la Google Image Search, pentru că sunt șanse să folosești ceva fumat, scrum și măturat deja. Asta, dacă nu le poți ”fabrica” tu însuți..

De ce să scrii?

Am mai scris pe tema asta, da. Atunci îmi dadusem seama că practicam terapia prin scris fără sa fi știut, realizând în același timp și un fel de ”istoric” al chestiilor pe care le gândeam....Da, aveam un fel de ”ritual”, aproape in fiecare seară scriam chestii, cu mai multă sau mai puțină logică, că na, nu era scris să fie înțeles de altcineva.

De-a lungul primilor trei ani de liceu (că prin a 12-a nu mi-a mai ars), am tot scris pe aici, diverse, diverse, fără vreun alt scop în afară de a face ceva plăcut pentru mine.

În final mi-am dat seama că toată treaba asta a fost mi-a făcut viața mai ușoară când am avut de scris cine știe ce minuni pe la română, pentru că în ciuda faptului că îmi place să citesc am urât ceea ce însemna literatură la liceu. Îmi era foarte usor să îmi organizez cuvintele odată ce găseam o idee principală (pentru că făceam asta mereu atunci când scriam aici), sau să îmi ”traduc” toate comentariile alea din ale căror fraze lungi și încalcite uneori nu întelegeam mai nimic.

But wait, there is more! În ciuda faptului că NU sunt la o facultate cu un profil prea umanist, m-am trezit că se pune mare preț pe tehnicile de comunicare, și că trebuie să facem tot soiul de prezentări..și nu, nu mai merge ca la liceu când citeai de pe ceva, eventual și la prima vedere. Ahahaha, și da, trebuie să învățăm să lucrăm în echipa (chestie care iar, nu se întămpla în liceu în adevăratul sens), fără să ne luam la harță și păruială. 

Ca să revin de unde am plecat, scrisul, nu neapărat pe un blog, poate fi un exercițiu de ”management” al ideilor și al cuvintelor, și în timp să îți fie mai ușor când trebuie să o faci ”la comandă”, cu un scop anume.

Yggdrasil

Într-o zi am avut inspiratia de a schimba adresa blogului. Probabil o idee proasta.
Yggdrasil. Arborele lumii. Mitologie celtica. Un cuvânt care arată si sună interesant. Bingo!

Acest ax al lumii, din punct de vedere al mitologiei scandinave, conecta cele 9 ținuturi care ar fi existat. Rădacinile tindeau spre Asgard, lumea zeilor din ”familia” Aesir (cine a văzut Thor, știe), Alfheim, ținutul elfilor, Midgard, cu muritorii de rând, Vanaheim, cu alți zei numiți Vanir, Svarlatlheim, al piticilor de grădină, Jotunheim, giganții, Muspelheim, lumea focului etern, Helheim, asta e simplă, hel-hell, lumea morților și Niflheim, lumea de gheață.
Cum era și de așteptat, ”heim” înseamnă casă, iar ”gard”, curte, moșie.
Desigur, sunt o groază de interpretări ale originilor numelor și relațiilor dintre lumi, personaje (zei și animale) și variante ale destinului Yggdrasil-ului (a fi sau a nu fi distrus de Ragnarök)

De ce

Uneori ma intreb de unde vine asa numita inspiratie care ne face pe toti cei care creăm în diverse moduri,  care lăsăm o bucată din noi în obiectele care provin din putul gandirii noastre si care se materializeaza prin noi, sa creăm. Si prin creator ma refer la oricine care a "fabricat" macar un lucru in viata, oricat de mic, de la un senviș mai special sau vreo mini inventie utila in casa, pana la mari opere de arta sau tehnologii revolutionare.
Ma fascineaza ideea posturii asteia de creator, care iti da puterea de a modela lumea, de a perfectiona obiectele, eventual si mentalitatea si atitudinea oamenilor.
Si revenind la inspiratie, cred ca presupune in primul rand o "baza de date" cu informatii pe care sa le amesteci si sa creezi cocktailuri de idei. De asemenea, se observa ca este omonim cu actiunea de a trage aer in piept, ca s-o zic asa, in biologia de balta. Deci practic, cred eu, creatia se aseamana cu respiratia. Te faci aspirator de idei, imagini, sunete, impulsuri - iei aer, le transformi, le amesteci si le donezi lumii - expiri. Te poti abtine de la creatie perioade de timp, insa mai devreme sau mai tarziu vei simti nevoia sa respiri ca sa nu te sufoci.

Cafea

Nu prea pot spune ca sunt o adepta a cafelei, nu obisnuiesc sa beau, pentru ca nu vreau sa devin dependenta, si sincer, nici cu gustul nu ma omor, desi are o aroma placuta.
Si totusi trebuie sa admit ca are, cel putin in cazul meu, un efect genial.
Brusc ma trezesc din starea vegetativa, ma incalzesc, imi vine pofta de viata, de cunoastere, mi se ascut simturile si mintea, optimismul e la cote maxime, evident, la fel si energia si ma simt in stare sa le fac pe toate.
Cred ca ma voi gandi de doua ori inainte sa spun "nu" cafelei.
DAR din pacate asta e doar o odihna falsa, o pacaleala frumoasa...nu poate inlocui 8-9 ore de somn fara niciun fel de alarma.