Din seria "When I'm bored, I reblog"

Reblog

Plus movies and music.

Dictum

C: frate, îţi ia 3 minute să citeşti..
A: când citeşti ca lumea, nu când ochiu drept fuge de stângu.

A: cum se face ex.1?
C: cu regula de 3 simplă. Adică eu aşa am făcut, chiar dacă mi-a dat un unghi de 6000 de grade :D

A: cică...'vezi unde te duci cu el să nu dea cu capul de tavan'...gen..e înger şi se ridică la cer :-j

D: Let the brandi hit the floor!

I: Pot să scot cretă?
Ză prof: Pe gură?

Ză prof: dacă te mai uiţi la ceas te orbeşte, te uiţi şi te orbesc laserele.

Ză prof: Traversam şi n-am mai dat din picioare.

Ză prof: O să ajungi la 30 de ani să porţi o tichie de aluminiu pe cap să nu-ţi citească extratereştrii gandurile.

Ză profă: Eliberaţi-vă toxinele dar în linişte.

Ză prof: De ce nu scrii mă, nu vezi că colegu' tău a scris un exerciţiu la tablă??
B: Da ce, l-am pus eu?

D: "si sus vin toate alea din stanga sagetilor si jos alea din dreapta "
D: nu comva era invers
D: adik in dreapta sus si in stanga jos?
C: nu
C: asa e in caiet
C: si mia si dat
C: 4,35
C: la aia e 4,36...
D: si dc la mn scrie altfel
C: :)))))))
D: mortii ei de chimie


Mama Alei: Eu nu deschid dulapul tau ca poate ma ataca vreo soseta.

•Ale: prietenie futara
•Ale: furata*       (FAIL =)) )

Ză prof: Te bucuri că mă doare încălţămintea?

Leul Christian

În 1969, John Rendall si Anthony Bourke au găsit într-un magazin din Harrods un pui de leu. Văzându-l aşa singur si înghesuit au decis să-l cumpere.
L-au antrenat, cu acordul preotului, pe terenurile bisericii, până când leul Christian a crescut prea mare pentru a mai avea loc în apartamentul 'părinţilor' săi.
Singura soluţie era să-l reintegreze în Africa, ceea ce au şi făcut.
După un an au dorit să-l viziteze. Au fost avertizaţi că leul lor este sălbatic acum şi că probabil nu-i va recunoaşte. Dar de ce i-ar împiedica asta pe oamneii care au crescut un leu într-un apartament??

Bibiloteca digitala

Cred că s-ar putea ca peste vreo (să zicem) 30-40 de ani cărtile aşa cum le ştim acum, cu file, coperţi şi cotor să ajungă obiecte de vânzare în anticariate sau piese de muzeu.
Din ce în ce mai multe denumiri încep cu I...Ipod, Iphone, Ibook, Ipad sau cu E..Email, Eshop, Emag, Ereader. Ereaderul e o altă invenţie a creierelor creţe, un dispozitiv care seamănă puţin cu un telefon cu ''Taci'' supradimensionat, cam cât o coală A4. Poţi stoca jdemii de cărţi sau accesa presa sau bibilotecile online.
Pe 21 aprilie 2009 a fost lansat la Paris Proiectul World Digital Library, adică au fost puse laolaltă opere valoroase din toată lumea, în format digital, online, gratuite şi traduse în 7 limbi..
Biblioteca Naţională Digitală, parte componentă a Bibilotecii Digitale Europene are scopul de a conserva şi proteja patrimoniul, de a promova colecţiile şi de a facilita accesul la informaţie.
Interesaaant, s-ar face economie la hârtie şi cartuş şi am avea totul nu la picioare, ci la un simplu click sau touch distanţă. Presupun că am economisi şi spaţiu în casă dacă biblioteca de 2x1 s-ar rezuma la o chestiuţă A4 de căţiva centimetrii grosime. Dacă ar deveni atât de rare cărţile în format clasic atunci când totul va fi pe LCD(sau ce o fi), probabil că ar înflori afacerile cu obiecte de anticariat. Cărţi şi intrumente de scris că de, dacă totul e cu apasă cu deştu', ce să mai faci cu un pix. Un exemplu, în multe localuri chelnerii au ceva ce seamănă cu un 'Touch' bunicel (cel puţin unul care arată bine) şi îţi iau comanda selectând ceva pe acolo cu un creionaş special.
Şi ce s-ar întâmpla cu librariile...? Chiar ar da faliment aşa pur şi simplu sau s-ar transforma în magazine de gadget-uri şi electrocasnice?
Trăim din ce în ce mai mult cablaţi, benoclaţi în diverse LCD-uri sau cu 'apasă cu deştu' în mână'  şi suntem din ce în ce mai dependenţi de electricitate.

Alchimie

Ce se preschimbă-n poezie?

Numai lucrurile cari s-au stins

trecând în amintire

Numai arzătoarea nimicire

prin ceea ce cauţi într-adins

Numai plecarea şi-ntoarcerea

Numai drumul cocoarelor

Numai frunza ce cade

şi oboseala popoarelor

                                 de Lucian Blaga

omul ăsta a fost un geniu

 Amintirile şi lucrurile care te framântă te fac să le dai afară prin orice mijloc posibil, de la muzică, ceva scris într-un moment în care a venit curentul şi a aprins beculeţul sau măzgăleli de toate felurile, până la spart vaze, dat cu capul de geam şi pereţi şi distrus orice urmă a existenţei ceva-ului pe care vrei să ţi-l ştergi din memorie. Ne putem preface că am dat clik dreapta, delete şi ok dar asta înseamnă de fapt că încercăm să ne minţim pe noi înşine. Toate abaterile astea împotriva noastră rămân într-un sertărel blindat din capul nostru, unde ascundem adevăratele sentimente care se zbat în lanţurile grele cu care noi le-am legat. Dar cu cât sunt mai multe cu atât devin mai puternice, iar atunci se eliberează şi pun stăpânire pe tine, când nu mai ştii de nimeni şi nimic şi simţi că totul trece pe lângă tine, neavând niciun sens dacă nu rezolvi ceva-ul de care ai vrut să scapi ca un laş, aruncându-l în cele mai întunecate cotloane ale minţii crezând că aşa se va pierde.

Briza vacantei

Când ieşi pe intrarea din faţă, pe uşa dublă cu arcadă cu tot,  după ce ai intrat cu 7 ore în urmă pe uşa din spate, a alcoolicilor anonimi, uşa dublă deschisă mereu doar pe jumătate unde se înghesuie elevii ca şobolanii din flimul Titanic care fug de apă, atunci te loveşte o pala de vânt strecurându-ţi în nări mirosul de lac al Tineretului...
Acel lac unde se reflecta norii, copacii şi blocurile de parcă ar ieşi toate din apă, cerul, de parcă dacă ai sări în lac ai cădea în cer si ai ajunge în rai (practic, dacă te îneci chiar este posibil, dar nu asta era ideea).
Şi apusul roşu de ciudă că tu astăzi ai scăpat ca prin minune cu două ceasuri mai devreme şi poţi profita de lumina difuză care face aleea principală a parcului să pară o fotografie sepia, o imagine de când lumea, sau de când era vacanţă şi aveai timpul la degetul mic...

Calendar dereglat

Eu tot am impresia că este ianuarie, că suntem în toiul iernii si că anotimpurile mai calde sunt undeva foarte, foarte departe. Oficial a început primăvara, dar neoficial, afară este un strat proaspăt de zăpadă de vreo 5 cm şi încă ninge. Ninge bine. Mna, hai să dăm zăpada să iasă ghiocei.
Unde, da' unde a dispărut încălzirea aia globală? Acum 3-4 ani auzeam chestii cum că în urmatorii ani vom avea din ce în ce mai puţină zăpadă. De o vreme, de foarte multă vreme n-am mai auzit de ea. Mi-am amintit aşa, că am văzut în cartea de engleză, tipic pentru orice manual de engleză, un text despre încalzirea globală.  No vai, ce glumă bună.
Mie sincer, mi-e indiferent. M-am obişnuit cu 3 kile de textile. La frig m-am adaptat. În fiecare iarnă mi-e din ce în ce mai bine. Din partea mea, să tot ţină. De-ar fi şi vara iarnă, ar veni un sfert din Europă la tăvălit în zăpadă la noi. Ar deschide părtii şi la mare. Ar începe modernizarea lui DN1 şi l-ar termina la următoarea eră glaciară când nu vor mai folosi maşini cu roţi şi vor fi inventate nişte sănii cu motor. Adică niciodată.
Eu nu vreau decât nişte soare. Afară am o senzaţie ca atunci când se întunecă în casă şi vreau să aprind lumina.