Back for BAC.

In vremuri de mult apuse ma gandeam cum o fi la liceu, cum o fi sa il termini, ma uitam la "seniori" cum merg cu pasi lenesi si plictisiti, familiarizati cu peretii si treptele liceului..
Bacul era doar un mijloc de transport...admiterea un fel de poarta Sfantului Petru..
Eram cei mai mici si fraieri din liceu...ne uitam usor intimidati la cei mari..
Acum noi ne uitam cu groaza la ei, mai bine zis la ele, boboacele (si nu numai) acelea care au mufe de pokemoni transfigurati de la atata tencuiala pe ten.
Dar na, trebuie sa-i intelegem. Fiecare vrea sa se faca remarcat in noua turma, fie prin felul in care arata, fie prin cat da din gura, fie prin cum se poarta, fie prin toate.  Nevoia de recunoastere si integrare, eventual si de dominare (in cazul alora mai cu pinteni) pluteste in jurul tuturor...fie ei boboci sau nu.
Si revenind...bacul nu mi se pare ( INCA) monstrul invizibil care sta in carca ta si iti infige ghearale in ceafa sau te strange de gat pana nu mai poti respira. Pur si simplu este. Este si atat. Trebuie luat in serios dar la modul linistit si calculat, nu tre' sa disperam cu capul inainte...nu e sfarsitul lumii.
Acum, in a XII-a, ma simt ca Jack Sparrow la capatul lumii.

Homo certaretus

Cu siguranta fiecare individ s-a plans macar o data in viata de ceva sau de cineva si, mai sigur decat asta, a auzit, vrand sau nevrand, pe cineva boscorodind. Poate ca datul din gura are si partile lui bune, anume faptul ca te simti mai bine daca discuti despre ceva care te framata pana epuizezi subiectul, dar cred ca unii abuzeaza si devin stresanti.
Pe internet exista tot felul de specimene triste care se argumenteaza cu cate un altul, iar atunci cand pare ca li se pune capacul pe gura de canal incep sa se lege de cine stie ce chestie, numa-numa sa aiba ultimul cuvant, eventual sa para ei aia destepti. Si pe mine ma zgarie pe timpan decatul folosit fara negatie, "care" in loc de "pe care", sau dezacordul dintre subiect si predicat, dar sincer, nu cred ca e cazul sa te ambalezi de parca viata ta ar depinde de asta. Am vazut o groaza de articole unde mai devreme sau mai tarziu incepea cearta inflacarata din cauza cuiva care a calcat stramb pe gramatica, unii sa il faca albie de porci, altii sa ii ia apararea.
Mai penibili decat disperatii acestia care cum gasesc o scurgere de gaze aprind focul in loc sa explice calm sau sa isi vada de viata lor mi se par cei care si-ar da si o mana numai sa demosntreze ca opinia lor trebuie sa fie opinia tuturor.. pe Youtube, pe Facebook, si pe multe alte site-uri...

A, si apropo de FB, sunt unii care se plang de cat de penibili sau stresanti sunt altii, dar ajung ei insisi sa fie enervanti, pentru ca nu poti spune nimanui ce sa faca si ce nu acolo,...ca de ce au fotografii nu stiu cum, ca de ce scriu nu stiu ce, ca de ce, ca de ce...intr-adevar e stresant spam-ul din ziua cu prima ninsoare, de parca nu am avea ferestre cu totii, sau postarile de genul "la multi ani, mami". Mama care de cele mai multe ori nu are fb.  Ba. Ma bucur ca e ziua mama-tii, dar sincer, nimanui nu-i pasa. Du-te la ea si spune-i ce ai de spus. Sau fotografii cu micul tau dejun, sa arati tu ce embrion de bucatareasa esti...si da, tocmai am boscorodit. Solutia nu e sa schimbi lumea boscorodind ca moara stricata, poti, de exemplu sa ii stergi, sau, daca nu sunt genul de care te poti debarasa, sa ii elimini de la news feed. De cand am linsat vreo 200 de perosane totul e atat de chill si frumos..