Back for BAC.

In vremuri de mult apuse ma gandeam cum o fi la liceu, cum o fi sa il termini, ma uitam la "seniori" cum merg cu pasi lenesi si plictisiti, familiarizati cu peretii si treptele liceului..
Bacul era doar un mijloc de transport...admiterea un fel de poarta Sfantului Petru..
Eram cei mai mici si fraieri din liceu...ne uitam usor intimidati la cei mari..
Acum noi ne uitam cu groaza la ei, mai bine zis la ele, boboacele (si nu numai) acelea care au mufe de pokemoni transfigurati de la atata tencuiala pe ten.
Dar na, trebuie sa-i intelegem. Fiecare vrea sa se faca remarcat in noua turma, fie prin felul in care arata, fie prin cat da din gura, fie prin cum se poarta, fie prin toate.  Nevoia de recunoastere si integrare, eventual si de dominare (in cazul alora mai cu pinteni) pluteste in jurul tuturor...fie ei boboci sau nu.
Si revenind...bacul nu mi se pare ( INCA) monstrul invizibil care sta in carca ta si iti infige ghearale in ceafa sau te strange de gat pana nu mai poti respira. Pur si simplu este. Este si atat. Trebuie luat in serios dar la modul linistit si calculat, nu tre' sa disperam cu capul inainte...nu e sfarsitul lumii.
Acum, in a XII-a, ma simt ca Jack Sparrow la capatul lumii.

Agasanta mai e partea cu titlul

După aproape încă două luni de absență, îmi iau inima în dinți și încerc să scriu din nou. Cred..cred ca sunt pe drumul cel bun, aveam nevoie de o primă frază ca impuls. Mi-e că dacă mă opresc se pierde firul. 

Mi-am pierdut urăt de tot îndemânarea, deși mai degrabă s-a instalat un soi de scepticism legat de toată treaba cu scrisul. Nici măcar în jurnalul meu wanna-be nu am mai scris de luni de zile, iar asta e destul de rău. Ce o să am de citit despre mine peste un an? Acum mă uit și ma minunez ce și cum gândeam mai demult, ce mărunțișuri mă preocupau, lucruri de care aș fi uitat dacă nu le-aș fi scris.

Mi se pare chiar utilă activitatea asta, e o metodă bună de a te descărca, de a exersa organizarea ideilor, iar partea cea mai interesantă, ocazia de a te observa de-a lungul timpului. Cred ca e aproape imposibil sa spui cu exactitate ce gândeai acum 6 luni, un an, doi. Lumea spune doar: ”Oh, ce era în capul meu?” Scrie, iar când te întrebi așa ceva, taci și citește.

Cred că motivul pentru care scriu e că mă deprima să-mi văd odrasla de blog abandonată dupa ce atâta timp abia așteptam să-mi tastez noile idei....

Acum.. ele vin și pleacă, cred că mi-am pierdut abilitatea de a le prinde și șlefui înainte să fugă. Ce, am ”îmbătrânit” și eu! Când am scris aici prima oară eram un ou așteptând să văd în ce pramatie de liceu ajung boboacă, iar acum...hmm..dacă am luat-o cu pasări, în an terminal ce suntem, rațe, nu?

ceva random

Si-asa...

Ceva a inceput, altceva s-a terminat. Eeeeii....scoala s-a dus..acum chiar s-a dus, am terminat a VIII-a si pana vineri habar nu am incotro o s-o apuc la toamna cand o sa ma duc la liceu. Spre Cismigiu, SPER!!! Si a inceput, a inceput vara!Vara, anotimpul in care pierzi sirul zilelor care se topesc una intr-alta, desi acum afara e aproape frig!! Nu protestez, prefer sa mor de frig decat de cald :D
Si...nu e asa trist sa termini a VIII-a pe cat se zice, cel putin la noi n-a fost atmosfera aia de inmormantare cum am vazut la generatiile aterioare, n-a plans nimeni prin curtea scolii (ca acum 2-3 ani) si asa mai departe. Nu stiam sincer cum sa scapam mai repede.
Pana la urma nu ne mutam pe continente diferite, nu? Tot aici suntem si plus de asta nu mai trebuie sa suport aceeasi nesuferiti in fiecare zi nenorocita de scoala. Acum "scoala" este locul de intalnire aflat la o distanta aproximativ egala fata de toate punctele noastre de atractie.
Si acum sa citez din clasici.."ooffff...8 ani de zile, cum au trecut asa repede? o sa-mi fie dor de voi, nu pot sa-mi imaginez o clasa fara colegii mei, tralalala"....pai..ei nu au trecut "repede". Au trecut la fel, dar n-am fost atenti si abia acum la sfarsit, cand ai mei au trecut pe la scoala mai mult decat au facut-o in ultimii 4 ani, ne-am trezit ca trebuie sa ne zicem "paaaaa". Si nu stiu cat o sa-mi fie dor de ei. Nu am fost o clasa unita, dar intr-un fel a fost bine pentru sfarsit, mai putin "dureros". Pana la urma, in vacanta ne vedem. Si cand o incepe scoala? Pai, o sa fiu cu colegii mei. Altii, intr-adevar, dar astea sunt "detalii".
O sa ramana amintirile, lista cu pixuri imprumutate (si niciodata returnate :))), carnetelu' cu 'perle', caietul de romana, moneda norocoasa, albumul clasei cu "scrisori de adio" la sfarsit cu texte de genul "ai fost o colega buna" mereu ai fost, ai fost, ai fost (de parca am luat-o dupa colt), oracolul...din Obé (VIII B), al meu e singurul din clasa pe care nu la- citit niciun prof, ca altfel nu mai promova niciunul la ce au scris astia la "Un cuvant despre diriga", carnetul de elev care mi s-a udat acum cativa ani pe o ploaie si s-au intins mediile (mai bine se mareau).
Nu degeaba ne spunea doamna invatatoare : "Carnetul este oglinda elevului". Din pacate nu-mi gasesc oglinda asta, trebuie sa fie pe aici pe undeva:D
Forever and Always!