Same shit

Sunt atât de multe persoane care comentează încât deşi vreau nespus de mult, nu am timp să le răspund. Sunt atât de mulţi idioţi încât nu ştiu pe care să-l înjur primul. Sunt atât de inexplicabili încât te întrebi cum de există.
Să îi iau din aproape în aproape.
Femeia de undeva din bloc, bunică tânără, când ma vede afară cu patrupedul meu de talie mică comentează aşa:
Mă fată, da' nu poţi să-i faci ceva la câinele ăla să nu mai latre atâta??O fi el câine da nu şi la 10 noaptea că dorm copii.
De fiecare dată îi zic că nu pe mine mă latră. Adică o subtilizare a '' Mă femeie, asta nu latră la lună, mârâie când aude oameni, latră când comentează ăştia ca tine cărora nu le încape limba în gura. Ceasul este 8, iar când o să îmi arăţi copilul care doarme la 10 o să se inventeze ora 25. Nici frăţiorul meu de 3 ani nu se culcă înainte de 11.''
Una din vânzătoarele de la cel mai apropiat magazinaş de bloc, tânără.
Îţi jur că magazinul vostru e cel mai bun lucru de pe toată strada, mă scuteşte mereu de cozile de la alimentară. Şi chiar aveţi de toate. Da' răspunde dracului la salut că mă faci să mă duc la cei care-s de 2 ori mai departe. Şi îţi fac vânzare zilnic!
Tanti din tramvai, în jur de 50.
Da cee, off, cu ăsta (ghiozdanul) în spate..ţţţ
Păi mă, uite care-i faza, eu vreau să trec mai încolo că e mai liber, capişi? Iar matale dacă stai un pic cam în mijlocul drumului există posibilitatea să te iau puţin cu ghiozdanul. Dacă lăsai loc de trecere, zău că nu te luam neintenţionat. Aşa că lasă-mă dracului în pace că nu-mi pun ghiozdanul în cap de dragul matale.
Lumea multă de la Unirii.
Ştiu că e o zonă aglomerată. Şi ştiu cum e să întârzii. Ştiu că şoferii ne înjură pe toţi când trecem cu turma că deh, nu-s nemuritori să facă închisoare pentru fiecare pieton care trece pe roşu. Mă da' când vă văd că vă mişcaţi ca vitele, neclintiţi din viteza luminii stinse, nu simt niciun regret când mai dau peste careva din grabă, fiindcă nici pe unde să depăşeşti nu ai, că deh, mergeţi în linie nu în şir, şi pierd maşina din cauză că nu pot ieşi dintre voi îmi vine să vă dau foc!!!!!!!!!!!!

The second worst first school day.

A venit toamna şi prima zi de şcoală. M-am trezit frumos cu o oră înainte să plec şi am mâncat ca să am energie pentru din prima zi. Am plecat  frumos cu camaşa alba pe mine, ghiozdanul în spate, florile în stânga, cheile în dreapta, am plecat frumos la timp cât să ajung şi cu 10 minute mai devreme. Am ajuns cu 15 minute mai devreme, am  asultat imnul liceului şi al ţării...apoi...apoi...aaa.................FAAAAAIL.

Să vă zic cum a fost.

Construiam un Wonder în Age of Mythology când deodată ma trezesc că intră mama în cameră. Mă trezesc pe bune, fiindcă visam în timp ce dormeam ca bolovanca. ''E 8 fără un sfert!!!!!!!'' Primul gând...aşa şi ce-i cu asta....ce îmi scapă??? '''aa...AAAAAAAA, merg la şcoală!'' DAMN IT! Repede îmbrăcatus turbos cu ce se nimereşte, o perie în cap, o apă pe faţă,  tuleo pe uşă, fugi după tramvai...ai..ai..ai...unu cu flori lângă mine...damn it...tre' să iau şi eu că asta vara n-am dus că am zis că duc la toamnă...Aoleo aoleo e 8.31 am întârzit un minut dar eu...euu...sunt abia la Unirii...DAMN IT!

Am ajuns ca să prind la fix.....sfârşitul ritualului de deschidere a anului şcolar. Când am revenit la ''sfântul liceu'' am rămas în transă când a început diriga cu noile măsuri de securitate antichiul -ideea ministerului. Cartele pe baza cărora se face accesul în şcoli. Înregistrează ora la care intrii/ieşi pe uşă. Un fel de umbră sau ecou al ideii cu microcipurile implantate. Domne, e absurd, dacă întărzii (sunt maestră din păcate) dintr-un motiv din cele enşpe mii ce pot fi invocate, se poate întâmpla să am noroc să întârzie şi proful şi să intru cu 30 de secunde înaintea lui. Dar aşa el ajunge la timp ca îl piuie, eu îmi iau absenţă că mă piuie şi tot aşa că ne piuie o cartelă idioată. Toată lumea ştie cât de binecuvântat şi sănătos e chiulul de la ultima oră (în limita celor 10 absenţe disonibile) sau de la ora la care nu ai apucat să înveţi din alte enşpe mii de motive.

Sau să facem ore în prima zi. Păi ar fi doar o mică problemă, noi nu ştim orarul, nu avem caiete, nici măcar nu am ştiut, nici nu ne-am imaginat poate că cineva îşi va imagina asta, sa faci ore, toate! dupa deschidere....doh, n-am făcut decât vreo 2-3 ore de dirigenţie, iar în cea de franceză, parcă asta era, am stat singuri şi am ars menta apoi ''ne-a învoit'' diriga şi pe noi. Vă daţi seama, ne-a învoit de la stat degeaba, că deh, sistemul şi formalităţurili. Mulţumim Doamne!Dacă ne mai ţii un an suntem eroi!

By the way, o veste bună, duminică 18 septembrie 2011, parada elevilor. Yay!Mă duc să-mi trezesc spiritul Şincaist (do I even have that stuff??). Iar seara e concert, ConnectR, Alex Velea, şi Andreele Bănică şi Bălan. E chiar drăguţă parada.

Aaa, şi din nou am găsit o chestie amuzantă, sau cel puţin mi se potriveste aproximativ 98% :))

4fun

Am primit ieri un mail cu bancul asta si nu m-am abtinut sa nu-l postez:)

CIA cauta  sa angajeze un agent-asasin. La sfarsit, ramân 3 finalisti:
 2 barbati si o femeie.
 Testul final: primul barbat este dus lânga o usa, i se da un pistol si i se spune ca dincolo de aceasta usa , pe un scaun, se afla sotia lui.
  --- Ucide-o!
  --- Glumiti!? Nu-mi pot ucide nevasta!
  --- Atunci nu este  o  slujba pentru tine!
 Al doilea barbat primeste aceleasi instructiuni, intra în camera si dupa 5 min de liniste, iese afara plangand:
  --- Am încercat, dar mi-e imposibil...
 Vine rândul femeii. I se spune ca trebuie sa-si ucida barbatul. Ia pistolul, intra în camera si se aud mai multe împuscaturi, apoi strigate,
 troznete, lovituri în pereti. Dupa 10 min, se face liniste, iese femeia obosita si transpirata:
  --- Pistolul avea gloante oarbe, a trebuit sa-l omor cu scaunul!
  MORALA:
  Angajati femei! Fac treaba mai serios decat barbatii!
     Si cu multa inteligenta.

3 A.M.

A7X Avenged Sevenfold - Nightmare
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Întuneric.
Noapte.
Linişte.Terminată după acea zi groaznică apucă doar să arunce o privire spre ceas, până să cadă pe pat şi să o prindă somnul...E 3 dimineaţa
Îşi face simţită prezenţa doar prin respiraţia slabă ce se aude de printre perne.
Doarme...
Brusc, fereastra deschisă se trânteşte de perete. Ochii ei se trezesc, privirea îngrozită e hipnotizată de ce vede... Perdeaua flutură ca electrocutată de curentul de aer nedorit. E din ce în ce mai rece iar aburii respiraţiei iau forme ciudate, cunoscute ei, simboluri ce încearcă să vorbească.
Camera se dilatează, pereţii se măresc iar tavanul se îndepărtează..curentul e din ce în ce mai puternic, mai rece, un rece nepământesc...
Ţeava de apă se sparge cu un sunet sinistru,ca un strigăt disperat de ajutor, urmat de ţipătul fetei de groază.
Patul, fereastra, obiectele se lăţesc, se subţiază şi dispar ca fumul beţişoarelor parfumate care îi plac atât de mult, şi al căror miros încă se mai simte în răceala aceea demonică..
Numai pătura rămâne, prinsă în strânsoarea degetelor îngheţate, învăluind-o apoi cu totul în timpul căderii libere...
Pătura..din ce în ce mai strânsă, mai aspră şi mai fierbinte pare că nu se supune temperaturii joase şi devine ca un lanţ din fier încins înfăşurat în jurul trupului ei...
Rezistă durerii...închide ochii şi aşteaptă...
Stănsoarea slăbeşte...trupul ei e plin de arsuri...
Deschide ochii...durerea trecuse..Pluteşte uşor după voia ei, între pereţii întunecaţi pe care ia formă un fel de lumină. Curiozitatea o cuprinde şi întoarce capul să privească. O siluetă ca de foc îşi deschide aripile uriaşe şi îşi ia avânt ca un uliu către ea. Creatura trecu prin ea, ca şi cum nu ar fi existat. Cu fiinţa luminoasă aflată în spate îşi putea vedea umbra cum se risipeşte căutând întunericul...
Cenuşa se pierduse, lumina dispăruse.
Nu mai era decât întunericul.
Noaptea.
Şi liniştea.
Beeeeeeeeeeeep beeep beep
Alarma curmă somnul. Ridică capul brusc, îşi dădu din ochi pletele transpirate şi se uită disperată la ceas. Era prea devreme să fie târziu. Calm. Nu e dimineaţă.
Dar nici nu şi-a setat vreodată ceasul la 3:01 în noapte.

BDNB

Fifth of September II

Am făcut ce am făcut şi am ajuns să scriu din nou despre 5 septembrie..parcă ieri era 2010. Ciudat cum repede trece şi pare ca un film din 1900 toamna. Teoretic pot să-mi iau de acum permis de conducere pentru categoriile A1 şi B1, practic, mie-mi place metroul şi ratb-ul :)).
De curând am descoperit ultimul album Avenged Sevenfold, pe nume Nightmare. Halal fan, dupa un an m-am trezit şi eu şi am văzut că parcă e ceva nou...hmdaa, păi parcă sunt cam multe noi.....hopa, e un album întreg de care nu ştiu.
Am făcut ce am făcut şi am venit ruptă, nu-mi doream decât linişte şi pace aşa că am dormit de la 00.00 până la 12.00 cu mici întreruperi când au început să spargă asfaltul în faţa blocului. Din partea mea, n-aveau decât să-mi spargă şi pereţii că tot nu mă trezeam.
Ce prag mic este între nebunie şi curaj, btw.

Curajul înseamnă să ai puterea de a te ridica şi de a vorbi; curajul înseamnă de asemenea să te aşezi şi să asculți. Winston Churchill

Văd că m-am născut în aceeaşi zi cu doi Ludovici . Ludovic al VIII-lea ''Inimă de leu'' (1887-1226) şi Ludovic al XIV-lea (1638-1715) Regele Soare, care a avut cea mai lungă domnie din istoria europeană, 72 de ani.  Şi Johann Christopher Bach, fiul lui Johann Sebastian Bach s-a născut în a cincea zi a lui Răpciune. Aş vrea să am o bucăţică cât de mică din talentul şi calităţile lor :).
Peste o săptămână începe şcoala, "pariu că nu ştiaţi" =))=))