Nu s-a întâmplat nimic interesant, n-am văzut un OZN, nu mi-a bătut un iepuraş cu cap de struţ la usă, nimic de genul.
Azi am avut psihologie, nu ştiu ce am avut dar nu-mi puteam ţine ochii deschişi, efectiv, simţeam cu mi se închid şi adorm deşi nici somn nu prea-mi era şi nici nu mă plictisisem. Am prins reţinut o chestie interesantă, observasem asta şi înainte dar am crezut că doar mi se pare mie. Dacă există un zgomot constant, cu timpul ajungi să nu-l mai auzi (mă rog, îl auzi dar te obişnuieşti şi uiţi de el) şi să-l observi abia atunci când se opreşte sau se modifică. De exemplu, pe blocul meu pun polistiren pe toate părţile şi dimineaţa mă trezesc ca în timpul bombardamentului din al doilea război mondial, cu o bormaşină din aia de la măsa de-acasă, iar podeaua şi pereţii vibrează de parcă ne demolează. Dar eu mă culc la loc, cu capul sub pernă de data asta, adorm(iepureşte) la loc şi ma trezesc când se opresc oamenii ăştia ca să înceapă din nou. Sau acum de exemplu, ''ascult'' muzică, dar nu sunt atentă la ea, mai ales că ascult aceleaşi melodii mereu şi mereu şi nu ştiu cum am ajuns la sfârşitul playlistului.
Şi asta poate fi şi explicaţia faptului că la ore, dupa 30 de minute de concentrare maxima la polologhiile profului se rupe firul, devine un zgomot din ăla de fundal, gen televizorul vecinului dat la maxim, începi să copiezi de pe tablă ca xeroxu' şi să te întrebi de ce eşti acolo. Oricum, cred că întrebarea supremă este şi va fi mereu, 'Când voi folosi în viaţa reală chinezăriile de inducţii şi artificii de la matematică??''
