Visul unei nopti de clasa a 11-a...

...de mate info in stil hardcore
 ""Doamne am visat ca ma alerga semnul ala de suma si eu fugeam fugeam si am ajuns undeva unde era un ceas mare deasupra unei usi - minunatul pendul de la fizica- si suma aia venea dupa mine,iar eu vroiam sa intru, dar trebuia sa fac un algoritm ca sa deschid usa, si pendulul batea si suma venea...eu eram.."DE CE EEUUU??!?""
..visa colega mea de banca.

Morgenstern

Pe cât de trist sună, pe atât de amuzant şi practic este trezitul între 5 şi 6 dimineaţa. Totul devine uşor odata ce te-ai scoborât din al tău culcuş cald şi moale şi treci pe pilot automat. După ce verifici că nu ai plecat în pijamale şi că ai şosetele la fel poţi ieşi pe uşă în a noii zile-ntâmpinare. Tramvaiul proaspăt scos din depou îşi face primele ture cu oameni amorţiţi de somn şi nesomn. Te simţi mai bine când vezi că împarţi soarta cu înca un sfert de oraş. Ici colo câte unul stă să adoarmă pe scaun, alţii reuşesc să îşi ţina ochii larg deschişi până la următorul căscat. Dimineaţa nu se oboseşte nimeni să vorbească mult şi tare în ratb, să dea peste tine pe stradă, sau să meargă repede şi înghesuit cât să nu poţi face slalom printre oameni. Presupunând că nu te prinde ora 8 când toată lumea se duce la muncă.
La liceu începe partea cea mai intreresantă. Unul mai de nerecunoscut decât altul cu moacele alea şifonate. Ajungi acolo în bancă, nu ştii cine eşti, cine-s restul, ce cauţi aici şi ce vor ei de la tine. Şi stai şi meditezi aşa pe jumătate dormind până  intră profesorul cu o plăcere sadică pe chip la vederea epavelor noastre şi îţi aminteşti brusc unde eşti şi ce cauţi....

Cluj

Aaaaand..nevermind.

Afară-i soare liniştit şi-n casă arde gazul, iar eu degeaba stau, între ceste două lumi, purgatoriu-ntre copaci, acas-aş vrea să fug, peste munţi şi peste văi, prin ploi. O unghie cu-n patent aş scoate, dar nu se poate. Vântul păru-mi ameţeşte, nervii mi-i înebuneşte, un copac aş roade în loc sa-mi dau două palme...some men just want to watch the world burn  vrufswshyewbiyzogskgxj phkfajfirqifvllwotwkg7&962(*?"+*

Sabotage

Melancolia...8->

Scrib

Linkin Park - By Myself
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Îmi amintesc cât de uşor era acum un an, un an şi jumătate să scriu. Parca eram un lac de acumulare şi când aveam prea multa apă o vărsam aici, în marele ocean virtual pe care navighează zilnic milioane de oameni. 

Scriam ,cred, ca să îmi distrag atenţia, însă acum s-a întors roata, nu am mai acordat atenţie refugiului de aici. Asta e bine, înseamnă ca nu am mai avut nevoie să mă refugiez. Timp, timp găseam eu.

Fără să ştiu de aşa ceva, practicam terapia prin scris. De fapt asta făceam demult, cum mult înainte să fii cătuat ceva pe Google pentru prima oară. Era aşa relaxant, chiar dacă la început scriam numai prostii, orice nimic pe care îl putea face un copil de 8 ani. După o pauză de vreo doi ani am reluat schema însă atunci devenise o obsesie, dependenţă, era ceva de care nu mă mai putea lipsi..un caiet mare şi scorţos pe care l-am umplut cu tot ce mă frământa. Asta pentru că nu mi-a plăcut să ''dau din casă'' tot ce mă bârâie pe creier, nu atunci când consideram că mă descurc singură. 

Miscare de trupe

A misca sau a nu misca. Cand e din ce in ce mai putin nisip in partea de sus a clepsidrei si multumirea intarzie sa apara cred ca ar trebui sa o caut in alta parte.....Inversunarea ce clocoteste in vene trebuie eliminata....trebuie sa ma arunc cu ea in mare, o mare noua si partial necunoscuta, cu o Altantida unde voi fi primita sau nu. Mereu a scapat din cusca inversunarea asta, trebuie inecata.

Why Holmes?We were just in the other room!

Dying like a sir.
P.S. imi pare rau ca mi-am abandonat "Slovele"

Nu stiu. Potato?

Daca mi-as schimba dormitorul...:-?

Sa vad...caine..avem. Nu e asa speciala camera asta dar am o slabiciune pentru nuanta aceasta de rosu... nu  imi place zona alba de perete de la fereastra, iar tabloul e groaznic. Mobilier clasic + tablou abstract= bleah.

Sunt curioasa cine si cum a facut asta..e pur si simplu genial. Presupun ca acolo sus e patul..:-?

Arata atata de pufos si moale, parca daca te trantesti in el te salta undeava pe tavan. Lustra e cam dubioasa, dar fie.

Hahaa..locul perfect pentru propriul headquarter. Copilaria..nostalgia 8-> Evident, o tona de plusuri in locul Macului acela mic si enervant.

O fosta dezordine aranjata pentru poza probabil. Pare locul unde iti odihnesti febra musculara si insolatia dupa un traseu prin munti. Pernele alea cat o treime din pat sunt partea cea mai interesanta..

Daca asta chiar exista...atunci e EPIC. Fie, mai putin atunci cand scapa o perna, ia vantul veioza sau te invadeaza paienjenii. 

Dormitorul acesta super sofisticat cu fereastra'n colturi arata delicios, cand ma uit la el vad intai o bomboana fererro rocher apoi un pat, un scaun, lustra si alte chestii...ich habe hunger!

Mi-a atras atentia peisajul....obiectul acela dubios de la capul patului arata ciudat si pare useless..cu alte cuvinte..nu imi place. E interesant suportul de haine din dreapta, parca e o armura transparenta.

Speechless.

Fimbulwinter

Mitologia nordică mi se pare interesantă pentru că sunt diferenţe relativ mari faţp de celelate mitologii importante.  De exemplu, simplul fapt că ei credeau că există 9 lumi, sau că zeii lor nu erau nemuritori, ci doar îşi câştigau tinereţea fără bătrâneţe mâncând nişte mere fermecate. Poate că vremea urâtă de la ei de-acolo i-a făcut aşa pesimişti încât sfărşitul lumii în miturile lor reprezintă înfrângerea binelui de câtre zeii malefici, eliberarea giganţilor, atacarea tărâmurilor ''safe'' precum cel al oamenilor sau al zeilor buni, războaie, şi....că aici vroiam să ajung, o iarnă cumplită ce durează trei ani...Păi....vremea asta din Buşteni face pe interesanta cu un vânt de nu pot să închid poarta, îmi dă câinele pe gheaţă şi-l întoarce pe fratimiu cu roţile în sus. Bate casa asta de trosnesc toate grinzile şi ferestrele, mai mişcă puţin şi câte-o perdea, iar pe la uşi şuieră ca în filmele de groază. NOW YOUR NIGHTMARE COMES TO LIFE.

Troll snow..

Nu ştiu de ce, dar niciodată nu am privit primăvara cu ochi prea buni, chiar daca este frumoasa (în sensul că arată bine) cu toate rozomovismele alea de flori, soare, mărţişoare, alea alea. Când ajungem deja în mijlocul primăverii, iar cum trimpul trece repede nu mai e chair aşa de mult pe cât pare, deja începe să-mi fie teamă că se încălzeşte afară...urăsc căldura excesivă. Adică pe bune, dacă e frig pui straturi până e de ajuns, dacă e cald, dai jos straturi până..până nu mai ai ce da. 

Nici peisajul de afară nu este prea potrivit începutului de primăvară...uitaţi-vă numai pe jos.

Mi-a plăcut aseară, sau azi noapte, când a început să ningă aşa frumos....am zis..GATA. ZĂPADA SE ÎNTOARCE. 

În fiecare an toată lumea se plânge vaaai nu mai ninge odataăă?? Ca după 3 zile să înceapă cu urăsc zăpada..... scârbe nerecunoscătoare. 

Şi se pare că am nevoie de un titlu..

Ce călcătoare pe nervi sunt ideile bune atunci când nu vin şi ai nevoie de ele.
Şi totuşi, ideea e ca un spirit ce trebuie să se încarneze dar are şi nişte cerinţe când găseşte un om: un plan de aplicare, ambiţie, ambiţie, şi mai multă ambiţie...
Şi mai cred că numai planurile narative ce duc către rezultate bine determinate, fără cotituri ce duc spre înfundături, sunt demne de urmat.....
Să ajungi să închizi ochii şi să-ţi vezi planul derulându-se ca un film, acţiunea să o ia pe toate firele, să navighezi către toate efectele posibile...

First of the year

Skrillex - First Of The Year (Equinox)

   
 Asculta  mai multe  audio   house

Primele două ore ale noului an mi s-au părut ciudate.. nu-im vine să cred că s-a terminat atât de repede, că deja suntem în anul acesta făcut celebru de mayaşii din Antichitate... şi astea au trecut aşa, de parcă nu au fost. 

Aici, în cucuieţii din dealurile de undeva dintre Buşteni şi Sinaia s-au văzut toate artificiile din zonă, iar din cauza ecoului zgomotul părea şi mai puternic de parcă deja începuse sfârşitul lumii.
Bum bum-ul a început de fapt acum vreo doua trei zile, iar ultima aş fi scris că a fost acum 15 minute dar tocmai se aud altele. Oricum sigur vor continua şi mâine seara, ca în fiecare an în care oamenii nu se mulţumesc doar cu atât.
Sunt curioasă cum o fii în Bucureşti pe străduţele microscopice dintre blocuri, acolo o fii război mondial, nu aici, în natură. După ce şi-a primit mesajele telefonul stă să moară, ca o albină după ce şi-a înfipt acul, dar nici că mă îndur de el...

Muream de somn de la vinul rosé care mi-a potolit setea şi mi se făcuse prea lene să elaborez ceva mai mult decât ''la mulţi ani, sănătate şi toate cele bune'' aşa că am zis că mă culc, însă iată că eu tot aici am ajuns, ca în zilele bune de acasă.

Să auzim numai de bine în anul care a devenit celebru, controversat, inspiraţie pentru filme şi sursă de bani din cărţile de genul ''2012: când şi cum o să mori'', cu mult înainte să înceapă.

În primul rând sănătate.......sau pur şi simplu FERICIRE FRATE, că asta implică tot: sănătate, succese, familie unită, vise împlinite, super-vacanţe, zăpadă, şosete de lână.......idee prinsă.

La mulţi ani 2012!!