Back for BAC.

In vremuri de mult apuse ma gandeam cum o fi la liceu, cum o fi sa il termini, ma uitam la "seniori" cum merg cu pasi lenesi si plictisiti, familiarizati cu peretii si treptele liceului..
Bacul era doar un mijloc de transport...admiterea un fel de poarta Sfantului Petru..
Eram cei mai mici si fraieri din liceu...ne uitam usor intimidati la cei mari..
Acum noi ne uitam cu groaza la ei, mai bine zis la ele, boboacele (si nu numai) acelea care au mufe de pokemoni transfigurati de la atata tencuiala pe ten.
Dar na, trebuie sa-i intelegem. Fiecare vrea sa se faca remarcat in noua turma, fie prin felul in care arata, fie prin cat da din gura, fie prin cum se poarta, fie prin toate.  Nevoia de recunoastere si integrare, eventual si de dominare (in cazul alora mai cu pinteni) pluteste in jurul tuturor...fie ei boboci sau nu.
Si revenind...bacul nu mi se pare ( INCA) monstrul invizibil care sta in carca ta si iti infige ghearale in ceafa sau te strange de gat pana nu mai poti respira. Pur si simplu este. Este si atat. Trebuie luat in serios dar la modul linistit si calculat, nu tre' sa disperam cu capul inainte...nu e sfarsitul lumii.
Acum, in a XII-a, ma simt ca Jack Sparrow la capatul lumii.

Lopată

Buun, înteleg că multă lume are o logică de lopată, că unii au mentalități neadaptate sau că privesc din perspective ce se termină undeva în apropierea nasului lor, însă tare mi-s curioasă, de ce se frustrează unii atâta când pun o întrebare și nu primesc răspunsul așteptat?
De ce se lupta atâta să-și demonstreze supremația pe care n-o au?
De ce cred unii oameni ca au dreptate în fața altuia doar pentru ca sunt cu n ani mai vechi pe lumea asta?
Și nu o să înțeleg niciodată de ce unii profesori sar ca arși dacă le spui verde în față adevărul atunci când te întreabă de ce nu ai făcut aia, sau de ce ai făcut aia. De ce preferă să inventez scuze patetice gen a murit peștisorul de aur al vecinei stăpânii câinelui care m-a lătrat aseară la 10, și știți, a trebuit să fac prezența la parastasul de 3 ore.
În plus, cred că este treaba mea cu ce m-am îndeletnicit în timpul meu și nu ma simt datoare cu explicații nimanui, însă setea de recunoaștere și atenție le dictează așa: trebuie să-mi gădile timpanele implorând iertare, căci dacă tace e ignorant, iar dacă argumentează cu ceva neașteptat e impertinent și agresiv.
Unii nu vor întelege niciodată ca în general implicarea elevului este direct proportională cu implicarea profesorului, presupunând că nu predă unei cete de neanderthali sau unor slugarnici care îl văd ca pe un zeu orice ar face.

Și da, la multi ani!

Morgenstern

Pe cât de trist sună, pe atât de amuzant şi practic este trezitul între 5 şi 6 dimineaţa. Totul devine uşor odata ce te-ai scoborât din al tău culcuş cald şi moale şi treci pe pilot automat. După ce verifici că nu ai plecat în pijamale şi că ai şosetele la fel poţi ieşi pe uşă în a noii zile-ntâmpinare. Tramvaiul proaspăt scos din depou îşi face primele ture cu oameni amorţiţi de somn şi nesomn. Te simţi mai bine când vezi că împarţi soarta cu înca un sfert de oraş. Ici colo câte unul stă să adoarmă pe scaun, alţii reuşesc să îşi ţina ochii larg deschişi până la următorul căscat. Dimineaţa nu se oboseşte nimeni să vorbească mult şi tare în ratb, să dea peste tine pe stradă, sau să meargă repede şi înghesuit cât să nu poţi face slalom printre oameni. Presupunând că nu te prinde ora 8 când toată lumea se duce la muncă.
La liceu începe partea cea mai intreresantă. Unul mai de nerecunoscut decât altul cu moacele alea şifonate. Ajungi acolo în bancă, nu ştii cine eşti, cine-s restul, ce cauţi aici şi ce vor ei de la tine. Şi stai şi meditezi aşa pe jumătate dormind până  intră profesorul cu o plăcere sadică pe chip la vederea epavelor noastre şi îţi aminteşti brusc unde eşti şi ce cauţi....

Amintiri din Azkaban

Spre uimirea mea am rezistat eroic şi semestrul aceasta de captivitate deşi în ultimele 30 de ore am fost într-un fel de stare de şoc, parcă m-a luat cineva din faţa calculatorului de pe scaunul meu de lemn, m-a trimis într-o vacanţă mocca în Bora-Bora apoi m-a tras înapoi de-o mână, picior, ce a apucat şi m-a aruncat în flăcarile iadului. Încă nu-mi vine să cred că am luat primul meu 10 la fizică ca după aceea  să-mi cadă un iceberg în cap pe care scria 3 la chimie cu care treceam doar pe lumea ailaltă. Acum sunt confuză, nu îmi vine să cred că totuşi m-a ascultat şi m-a trecut, sper să mă ţină inima şi altă dată ca şi acum. Thought I'm gonna die like a fly. Am fost în ''corijenţă clinică'', am văzut moartea cu ochii, geez, coşmarul aproape a devenit realitate.

Sâmbătă a fost şi aşa numitul bal care a fost ok în a fara concursului de miss şi mister care semăna mai mult cu o serbare sau ceva în genul claselor a 5-a sau a 6-a şi a mentalităţii comuniste ''nimeni din afară''. Frate, câtă disperare de viaţă, anul trecut a fost nevoie de declaraţie de genul ''dacă îl aduc pe ăsta, orice strică, face, drege, eu răspund pentru el'', acum teoretic strict interzis, practic, respectivii s-au descurcat şi fără ''oficialiţăţi''. 

Un semestru à la Funeriu, fuuu..frate, omul ăsta chiar nu a gândit atunci când a restructurat anul şcolar (vă daţi seama, a schimbat cursul istoriei) că  în 3 luni nenorocite va trebui concentrat tot ceea ce în mod normal se face în vreo 4 luni jumate? Nenea Fufu sau care spanac a făcut această foarte inutilă schimbare stă foarte foarte prost cu percepţia timpului.

Ajungi să fii sătul de toţi şi toate, sincer, mie una mi-e silă de multe ori să mă trezesc dimineaţa fiindcă mi-e silă să o iau iar de la capăt cu aceleaşi rahaturi în fiecare zi în acest ''liceu iubit sub cer de Bucureşti''. Încă mai există o parte bună, aceea că nu sunt singura căreia marele, prestigiosul şi mult iubitul liceu wanna be îi lasă un gust sec şi o privire goală. 

The second worst first school day.

A venit toamna şi prima zi de şcoală. M-am trezit frumos cu o oră înainte să plec şi am mâncat ca să am energie pentru din prima zi. Am plecat  frumos cu camaşa alba pe mine, ghiozdanul în spate, florile în stânga, cheile în dreapta, am plecat frumos la timp cât să ajung şi cu 10 minute mai devreme. Am ajuns cu 15 minute mai devreme, am  asultat imnul liceului şi al ţării...apoi...apoi...aaa.................FAAAAAIL.

Să vă zic cum a fost.

Construiam un Wonder în Age of Mythology când deodată ma trezesc că intră mama în cameră. Mă trezesc pe bune, fiindcă visam în timp ce dormeam ca bolovanca. ''E 8 fără un sfert!!!!!!!'' Primul gând...aşa şi ce-i cu asta....ce îmi scapă??? '''aa...AAAAAAAA, merg la şcoală!'' DAMN IT! Repede îmbrăcatus turbos cu ce se nimereşte, o perie în cap, o apă pe faţă,  tuleo pe uşă, fugi după tramvai...ai..ai..ai...unu cu flori lângă mine...damn it...tre' să iau şi eu că asta vara n-am dus că am zis că duc la toamnă...Aoleo aoleo e 8.31 am întârzit un minut dar eu...euu...sunt abia la Unirii...DAMN IT!

Am ajuns ca să prind la fix.....sfârşitul ritualului de deschidere a anului şcolar. Când am revenit la ''sfântul liceu'' am rămas în transă când a început diriga cu noile măsuri de securitate antichiul -ideea ministerului. Cartele pe baza cărora se face accesul în şcoli. Înregistrează ora la care intrii/ieşi pe uşă. Un fel de umbră sau ecou al ideii cu microcipurile implantate. Domne, e absurd, dacă întărzii (sunt maestră din păcate) dintr-un motiv din cele enşpe mii ce pot fi invocate, se poate întâmpla să am noroc să întârzie şi proful şi să intru cu 30 de secunde înaintea lui. Dar aşa el ajunge la timp ca îl piuie, eu îmi iau absenţă că mă piuie şi tot aşa că ne piuie o cartelă idioată. Toată lumea ştie cât de binecuvântat şi sănătos e chiulul de la ultima oră (în limita celor 10 absenţe disonibile) sau de la ora la care nu ai apucat să înveţi din alte enşpe mii de motive.

Sau să facem ore în prima zi. Păi ar fi doar o mică problemă, noi nu ştim orarul, nu avem caiete, nici măcar nu am ştiut, nici nu ne-am imaginat poate că cineva îşi va imagina asta, sa faci ore, toate! dupa deschidere....doh, n-am făcut decât vreo 2-3 ore de dirigenţie, iar în cea de franceză, parcă asta era, am stat singuri şi am ars menta apoi ''ne-a învoit'' diriga şi pe noi. Vă daţi seama, ne-a învoit de la stat degeaba, că deh, sistemul şi formalităţurili. Mulţumim Doamne!Dacă ne mai ţii un an suntem eroi!

By the way, o veste bună, duminică 18 septembrie 2011, parada elevilor. Yay!Mă duc să-mi trezesc spiritul Şincaist (do I even have that stuff??). Iar seara e concert, ConnectR, Alex Velea, şi Andreele Bănică şi Bălan. E chiar drăguţă parada.

Aaa, şi din nou am găsit o chestie amuzantă, sau cel puţin mi se potriveste aproximativ 98% :))

Iata-l-ai pa' Nitalai

Trista periodă de sfârşit a vacanţei,  când înghesuim boarfele în bagajul cu care ne urcăm în trenul către casă. Casa, unde încă domneşte lenea, unde patul nu e niciodată făcut, teancul de cărţi de citit pentru vacanţă e neatins în acelaşi loc unde a fost pus şi prima oară. Turnul de manuale trebuie scos de sub praful de sub pat, mormanele de caiete si culegeri 'expirate' care ocupă tot biroul trebuie mutate pentru a ceda locul maculatoarelor blanc şi culegerilor sinistre. Da' cine mai ştie să scrie? Eu nici nu-mi mai recunosc scrisul de mână, aşa e de mare şi hidos şi seamănă mai mult cu literele de tipar. Trebuie să recuperez şi asta. Să fac rost de un Microsoft Office. Pe Windows l-am dus de nas, dar ăstalalt vrea coduri şi vrăjeli. Să mă pregătesc psihic, să adun toaată rădarea necesară pentru a rezista încă un an în Sparta, nervii, mai ales nervii, este esenţial să fie cât mai elastici, altfel cedează, cam trist aşa.  A, şi 'stomacul' ca să 'înghit' à la Şincai stuff. Poate altădată, acum n-am chef să mă gândesc la....la...ce va fi peste două săptămâni.
Haida, încă e vacanţă, ce stai, eşti nebun??

A fi sau a nu fi....tampit.

Vama Veche- Nu am chef azi
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

''- Deci cum vine aici??
- ............... 
- genial! sunteţi clasă de biologie-franceză!!!!!!!
-................   ax + b !!!
- ce ax + b?? castraveti? legume? te duci pe câmp, dai de un aicsplusbe şi-i zici BÂŞTI!?!?!
[......(a urmat)......]
 Pe uşă intră cineva, uite-aşa.
-Pot să intru?
-Nu ştiu ce poţi să faci da dă-mi bună ziua!!
-Bună ziua!
-La revedere! Deci am doi tâmpiţi cu care nu mă înţeleg...mai e unu pe la o clasă mai mare...scriu la tablă, intră nu zice nimic, mă întorc şi mă trezesc cu el în bancă. Îi zic să nu mai întărzie şi el nu pricepe domne' ...l-au trimis părinţii copil tâmpit la o şcoală de oameni (eu n-aş zice) normali.
Parcă le lipseşte o bucată de creier...dacă vreţi să intraţi în categoria tâmpiţi spuneţi-mi că atunci vă las în pace că ştiu că sunteţi tâmpiţi şi nu vă duce capu'. Am doi până acum, unu la o clasă mai mare şi aici... unu la a noua...
-...Pot să intru?
-Da nu mă întreba pe mine, nu sunt demn de atenţia ta, uite întreab-o pe colega ta.



                                                                                              Din seria '' Cronicile Unor Şicanişti''

La lei cu ei!

O altă zi blestemată de luni, pe bune, ziua asta chiar e blestemată, la propriu. Cine n-ar blestema lunea, ziua care sfârşeşte week-endul şi începe încă o saptămână nenorocită din cele 6 care au mai rămas până se termină şi ultimele 29 de zile de şcoală.
M-am săturat să petrec 6 ore pe zi în peştera aia cu termopane, gândaci şi table verzi pe pereţi.  
Liberté, égalité, fraternité!  none of it here! Omule, e sinistru locul ăsta. Dispar lucruri apar lucrui, aşa ca prin vrajă. Se aud chestii. Se văd chestii. Şi pentru o chestie pe care 'a văzut-o, dar nu a existat a dat 1. Aşa. Că n-a avut ce face. În fine, poate îţi dă 2 atunci când vede ceva ce există, adică o temă.
Conform cuiva, ''mi-am stricat reputaţia de elevă serioasă şi am făcut ceva la care nu se aştepta de la mine, nu credea că eu umblu cu de'astea''. Conform a ceea ce 'nu contează' şi mi-a întors spatele, terminasem testul de vineri cu 10 minute mai devreme, am început să tai frunză la câini, să mă uit pe pereţi, pe geam, pe tavan, pe jos şi la colegă-mea de bancă să văd ce face acolo pt că aveam alte subiecte. Omule, mai bine dă-ţi o palmă şi zi că te urăşti că mi-ai dat 9 şi că nu crezi că l-am luat singură, numai lasă-mă în durerea mea că mai am 504 zile de liliecit în peştera asta!!!
                                                                                  Din seria 'Cronicile Unor Şicanişti'

Reblog

Plus movies and music.

De ce copiăm?

COME ON,  de ce să nu foloseşti o fiţuică ca pe un memory stick, de ce să-ţi încarci memoria aia şi-aşa cam vai de steaua ei, şi asta ţi se trage numai din ultimii doi ani de inghitit materie nedigerabila.
Pe bune acuma, dacă mi-ar explica cineva la ce poate fi folositor să ştii să demostrezi dacă un silogism idiot e corect sau nu, as mânca toată cartea de logică. După mine, gândirea logică nu inseamnă sa faci farâmiţe un silogism în mă-sa pe gheaţă. Eu chiar credeam că la logică o să facem probleme de genu' ălora de pe net cu betişoare, pătrăţele, cum să le mişti să iasă nuştu' ce, capra varza si lupul, misionarii şi canibalii, ş.a.m.d. Şi-am încălecat pe-o şa, ca să deviez de la copiuţele mele?

'Copiatu' nu-i frumos, da-i sănătos'. Nu în cazul examenelor(testărilor naţionale). Ce, nu te oftici când potenţialul corijent cu 4,4,5  copiază de 9 şi ia mai mult ca tine? Dar şmecherii d'astea se întamplă din 4 în 4 ani.


Desigur, sunt specii de profi care poate nu te ochesc în flagrant dar tot se prind ei după 'momentul tău de glorie', şi primeşti un bilet dus către tablă unde îţi pierzi subit toată inteligenţa de care ai dat dovadă la lucrare.
Aproape la fel de rău ca atunci când eşti prins, este atunci când ai un subiect atât de bine făcut încat nimic din caietul/cartea/fiţuica utilizat/ă sau colegu' de bancă nu te poate salva. 


Metodele variază în funcţie de profesor, materie şi de lenea şi ingeniozitatea fiecaruia dintre noi.


Cea mai proastă metodă pe care am văzut-o de enşpe mii de ori pe la foşti colegi.
Se ia una bucată carioca, de preferat neagra, sau pix, se ridică cracul de la pantaloni, se copiază la nimereală nişte chestii din caiet pe toată gamba....şi gata! Şi presupun ca gicului de la catedră nu i se va părea ciudat dacă un exemplar din clasă îşi admiră picioru în timpul testului cu privirea aceea goală, fixată într-un punct dubios. Nu ştiu sincer, pentru ca niciunul care s-a măzgălit nu şi-a folosit apoi picioarele în acest scop. 

Cea mai bună metodă, a fost, este şi va fi, fiţuica! Cât mai mică!
Dimensiunea ideală, cam 3x4 cm, încape în palmă, mânecă, penar....etc.
Şi ca să nu te umplii de fituşti, poţi complota cu colegul de bancă, sau cei din faţă sau spate, şi să le folosiţi cu schimbul. Dacă sunteţi supravegheaţi de ochi de vultur, trebuie să fie puse la punct si metode de transmitere a 'comorii'. Se poate transporta în interiorul penarului, sau o variantă mai discretă dar mai complicată puţin, se face sul fiţuşca si se introduce în capacul unui stilou/orice care se 'împrumută'...şi tot aşa.


Iar dacă inevitabilul se produce....
...nu te panica!(ai de ce, dar nu te ajută la nimic)
....nu spune 'nu este o fiţuică' când vulturul are comoara în cioc. E ca şi cum i-ai spune 'zăpada e verde!'
....adună-te şi inventează o portiţă. exp..'Mă scuzaţi, am gasit-o în bancă şi m-am uitat să vad ce e.'
.....puppy eyes..
şi condoleanţe.

Seven Crappy Hours Of Our Life

Bai ce pielea porcului, si-n alea 10 minute sa arzi gazu' pe pereti?
1. Simptome pentru diverse specii:

a) Indivizii in criza de timp acasa

Copiaza teme, scriu fituici, citesc ceva ce nu vor retine niciodata in 10 mintue, se dau cu capul de banca sau incearca sa fuga.
Obs: aceasta specie se aduna in gupuri de cate 4-6 indivizi care se iau la intrecere cu foto-copiatorul. Se pot observa cu usurinta de la distanta. De obicei sunt agitati, uneori nervosi si NEAPARAT poseda un instrument de scris intr-o mana si un suport (hartie) in cealalta.

b)Indivizii "too bored":
Isi desfasoara activitatea in liniste si pace. Vorbesc, se deplaseaza de ici colo si inapoi, se hranesc. Sportul preferat: aruncatul cu privirea. Relaxati, detasati. In unele cazuri pot ajunge sa prezinte simptomele cazului a). Cand plictiseala da pe-afara, prezinta din plin simptome tip c).

c) Indivizii "ca leul in cusca"
Nu se gasesc in interiorul cladirii dupa semnalul sonor, acestia se teleporteaza cat mai repede in exteriorul ei, pana la al doilea semnal sonor. Activitate diversa. Pot prezenta simptome tip a) si uneori tip b) cand este frig.

2. Remedii:
a) E grav, nu se poate rezolva decat acasa treaba cu temele si invatatul.
b) Un joc de carti, o muzica in casti, o tura pe culoar, o excursie la bufet, o privire pe geam, doar putina imaginatie..
 c) E si mai grav. Se trateaza doar la auzul ultimului semnal sonor al zilei.

  

Isa, mersi pentru poza cu S.C.H.O.O.L :D

Si-asa...

Ceva a inceput, altceva s-a terminat. Eeeeii....scoala s-a dus..acum chiar s-a dus, am terminat a VIII-a si pana vineri habar nu am incotro o s-o apuc la toamna cand o sa ma duc la liceu. Spre Cismigiu, SPER!!! Si a inceput, a inceput vara!Vara, anotimpul in care pierzi sirul zilelor care se topesc una intr-alta, desi acum afara e aproape frig!! Nu protestez, prefer sa mor de frig decat de cald :D
Si...nu e asa trist sa termini a VIII-a pe cat se zice, cel putin la noi n-a fost atmosfera aia de inmormantare cum am vazut la generatiile aterioare, n-a plans nimeni prin curtea scolii (ca acum 2-3 ani) si asa mai departe. Nu stiam sincer cum sa scapam mai repede.
Pana la urma nu ne mutam pe continente diferite, nu? Tot aici suntem si plus de asta nu mai trebuie sa suport aceeasi nesuferiti in fiecare zi nenorocita de scoala. Acum "scoala" este locul de intalnire aflat la o distanta aproximativ egala fata de toate punctele noastre de atractie.
Si acum sa citez din clasici.."ooffff...8 ani de zile, cum au trecut asa repede? o sa-mi fie dor de voi, nu pot sa-mi imaginez o clasa fara colegii mei, tralalala"....pai..ei nu au trecut "repede". Au trecut la fel, dar n-am fost atenti si abia acum la sfarsit, cand ai mei au trecut pe la scoala mai mult decat au facut-o in ultimii 4 ani, ne-am trezit ca trebuie sa ne zicem "paaaaa". Si nu stiu cat o sa-mi fie dor de ei. Nu am fost o clasa unita, dar intr-un fel a fost bine pentru sfarsit, mai putin "dureros". Pana la urma, in vacanta ne vedem. Si cand o incepe scoala? Pai, o sa fiu cu colegii mei. Altii, intr-adevar, dar astea sunt "detalii".
O sa ramana amintirile, lista cu pixuri imprumutate (si niciodata returnate :))), carnetelu' cu 'perle', caietul de romana, moneda norocoasa, albumul clasei cu "scrisori de adio" la sfarsit cu texte de genul "ai fost o colega buna" mereu ai fost, ai fost, ai fost (de parca am luat-o dupa colt), oracolul...din Obé (VIII B), al meu e singurul din clasa pe care nu la- citit niciun prof, ca altfel nu mai promova niciunul la ce au scris astia la "Un cuvant despre diriga", carnetul de elev care mi s-a udat acum cativa ani pe o ploaie si s-au intins mediile (mai bine se mareau).
Nu degeaba ne spunea doamna invatatoare : "Carnetul este oglinda elevului". Din pacate nu-mi gasesc oglinda asta, trebuie sa fie pe aici pe undeva:D
Forever and Always!