Si...nu e asa trist sa termini a VIII-a pe cat se zice, cel putin la noi n-a fost atmosfera aia de inmormantare cum am vazut la generatiile aterioare, n-a plans nimeni prin curtea scolii (ca acum 2-3 ani) si asa mai departe. Nu stiam sincer cum sa scapam mai repede.
Pana la urma nu ne mutam pe continente diferite, nu? Tot aici suntem si plus de asta nu mai trebuie sa suport aceeasi nesuferiti in fiecare zi nenorocita de scoala. Acum "scoala" este locul de intalnire aflat la o distanta aproximativ egala fata de toate punctele noastre de atractie.
Si acum sa citez din clasici.."ooffff...8 ani de zile, cum au trecut asa repede? o sa-mi fie dor de voi, nu pot sa-mi imaginez o clasa fara colegii mei, tralalala"....pai..ei nu au trecut "repede". Au trecut la fel, dar n-am fost atenti si abia acum la sfarsit, cand ai mei au trecut pe la scoala mai mult decat au facut-o in ultimii 4 ani, ne-am trezit ca trebuie sa ne zicem "paaaaa". Si nu stiu cat o sa-mi fie dor de ei. Nu am fost o clasa unita, dar intr-un fel a fost bine pentru sfarsit, mai putin "dureros". Pana la urma, in vacanta ne vedem. Si cand o incepe scoala? Pai, o sa fiu cu colegii mei. Altii, intr-adevar, dar astea sunt "detalii".
O sa ramana amintirile, lista cu pixuri imprumutate (si niciodata returnate :))), carnetelu' cu 'perle', caietul de romana, moneda norocoasa, albumul clasei cu "scrisori de adio" la sfarsit cu texte de genul "ai fost o colega buna" mereu ai fost, ai fost, ai fost (de parca am luat-o dupa colt), oracolul...din Obé (VIII B), al meu e singurul din clasa pe care nu la- citit niciun prof, ca altfel nu mai promova niciunul la ce au scris astia la "Un cuvant despre diriga", carnetul de elev care mi s-a udat acum cativa ani pe o ploaie si s-au intins mediile (mai bine se mareau).
Nu degeaba ne spunea doamna invatatoare : "Carnetul este oglinda elevului". Din pacate nu-mi gasesc oglinda asta, trebuie sa fie pe aici pe undeva:D
Forever and Always!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu