Un Powerpoint reușit: tips & tricks

Acum că am încheiat unul dintre cei mai mizerabili ani din cei 19, mă gândesc că ar fi cazul să nu-mi mai găsesc scuze și să readuc locul ăsta la viață, să nu ajungă genul acela de blog potrivit pentru un anticariat al internetului, dacă ar exista așa ceva. Nu, nu l-am părăsit, l-am supraveghea mereu, de undeva din umbră.   *flies away*

Cel mai probabil prezentările însoțite de un powerpoint NU sunt făcute de bunăvoie și nesilit de nimic, iar subiectele probabil nu sunt nici ele chiar atat de întamplătoare încât să îți poți alege o temă care îți place ție atât de mult sau pe care să o cunoști atât de bine (te documentezi, e drept, dar totuși) încât să fii extrem de coerent și expresiv datorită pasiunii pentru acel ceva.
Pentru a compensa golul din mintea și suflețelul tău trist poți folosi una din minunile tehnologiei care a ajuns să fie pentru prezentări cum e caietul tip 1 pentru bobocii școlari, MS Powerpoint.

ȘABLONUL 
Primul lucru pe care îl alegi de obicei (în afară de subiectul prezentării, evident) este cel mai probabil șablonul pe care îl vei folosi. Părerea mea este că nu ar trebui să aibă un design cu enșpe mii de briz-brizuri, floricele, punctulete, spirăluțe, etc,  deoarece nu șablonul este „personajul principal„, ci conținutul, plus că riști să dai în kitsch.  De asemenea, ar fi ideal să fie în concordanță cu tema, spre exemplu, dacă ai ceva legat de matematică, fizică, chestii din astea țepoase, cel mai potrivit ar fi un design minimalist, rigid, plus că îi oferă un aer mai ”profi”.  Less is more.

TEXTUL
Mare și puțin! Mare, să se vadă și din fundul curții, și puțin, că nu stă nimeni la prezentarea ta să citească de pe ecran, dacă e așa, mai bine le dai niște broșuri și îi lași să plece acasă. Textul afișat pe panoul de proiectare trebuie să fie un fel de „backing vocals” care îți acompaniază discursul...
Titlul trebuie să fie regele prezentării, iar subtitlurile, cavalerii mesei rotunde. Mai explicit, trebuie să fie atractive și impresionante, atât prin sensul cuvintelor cât și prin font, dimensiune, culoare și poziționare. În afară de ele, mai sunt utile cuvintele cheie sau ideile exprimate prin propoziții cât mai scurte, să se știe despre ce vorbești tu acolo.

IMAGINILE
Sugestive și în concordanță cu informația prezentată! Fie că e fotografie sau grafic, trebuie să te susțină și te facă să pari mai convingător. O imagine face cât o mie de cuvinte, prin urmare, este mult mai puternică decât tine, cel care doar povestești și dacă nu transmite același mesaj ca și tine, va fi o problemă. Așezarea lor in pagină, da, și asta contează. Nu multe și mici, că devin enervante. Ordonate, aranjate, parfumate. Dacă e nevoie de fotografii sau ilustrații, preferabil unele de calitate cât mai înaltă și nu luate de pe prima pagină de la Google Image Search, pentru că sunt șanse să folosești ceva fumat, scrum și măturat deja. Asta, dacă nu le poți ”fabrica” tu însuți..

Bibiloteca digitala

Cred că s-ar putea ca peste vreo (să zicem) 30-40 de ani cărtile aşa cum le ştim acum, cu file, coperţi şi cotor să ajungă obiecte de vânzare în anticariate sau piese de muzeu.
Din ce în ce mai multe denumiri încep cu I...Ipod, Iphone, Ibook, Ipad sau cu E..Email, Eshop, Emag, Ereader. Ereaderul e o altă invenţie a creierelor creţe, un dispozitiv care seamănă puţin cu un telefon cu ''Taci'' supradimensionat, cam cât o coală A4. Poţi stoca jdemii de cărţi sau accesa presa sau bibilotecile online.
Pe 21 aprilie 2009 a fost lansat la Paris Proiectul World Digital Library, adică au fost puse laolaltă opere valoroase din toată lumea, în format digital, online, gratuite şi traduse în 7 limbi..
Biblioteca Naţională Digitală, parte componentă a Bibilotecii Digitale Europene are scopul de a conserva şi proteja patrimoniul, de a promova colecţiile şi de a facilita accesul la informaţie.
Interesaaant, s-ar face economie la hârtie şi cartuş şi am avea totul nu la picioare, ci la un simplu click sau touch distanţă. Presupun că am economisi şi spaţiu în casă dacă biblioteca de 2x1 s-ar rezuma la o chestiuţă A4 de căţiva centimetrii grosime. Dacă ar deveni atât de rare cărţile în format clasic atunci când totul va fi pe LCD(sau ce o fi), probabil că ar înflori afacerile cu obiecte de anticariat. Cărţi şi intrumente de scris că de, dacă totul e cu apasă cu deştu', ce să mai faci cu un pix. Un exemplu, în multe localuri chelnerii au ceva ce seamănă cu un 'Touch' bunicel (cel puţin unul care arată bine) şi îţi iau comanda selectând ceva pe acolo cu un creionaş special.
Şi ce s-ar întâmpla cu librariile...? Chiar ar da faliment aşa pur şi simplu sau s-ar transforma în magazine de gadget-uri şi electrocasnice?
Trăim din ce în ce mai mult cablaţi, benoclaţi în diverse LCD-uri sau cu 'apasă cu deştu' în mână'  şi suntem din ce în ce mai dependenţi de electricitate.