Lopată

Buun, înteleg că multă lume are o logică de lopată, că unii au mentalități neadaptate sau că privesc din perspective ce se termină undeva în apropierea nasului lor, însă tare mi-s curioasă, de ce se frustrează unii atâta când pun o întrebare și nu primesc răspunsul așteptat?
De ce se lupta atâta să-și demonstreze supremația pe care n-o au?
De ce cred unii oameni ca au dreptate în fața altuia doar pentru ca sunt cu n ani mai vechi pe lumea asta?
Și nu o să înțeleg niciodată de ce unii profesori sar ca arși dacă le spui verde în față adevărul atunci când te întreabă de ce nu ai făcut aia, sau de ce ai făcut aia. De ce preferă să inventez scuze patetice gen a murit peștisorul de aur al vecinei stăpânii câinelui care m-a lătrat aseară la 10, și știți, a trebuit să fac prezența la parastasul de 3 ore.
În plus, cred că este treaba mea cu ce m-am îndeletnicit în timpul meu și nu ma simt datoare cu explicații nimanui, însă setea de recunoaștere și atenție le dictează așa: trebuie să-mi gădile timpanele implorând iertare, căci dacă tace e ignorant, iar dacă argumentează cu ceva neașteptat e impertinent și agresiv.
Unii nu vor întelege niciodată ca în general implicarea elevului este direct proportională cu implicarea profesorului, presupunând că nu predă unei cete de neanderthali sau unor slugarnici care îl văd ca pe un zeu orice ar face.

Și da, la multi ani!

Morgenstern

Pe cât de trist sună, pe atât de amuzant şi practic este trezitul între 5 şi 6 dimineaţa. Totul devine uşor odata ce te-ai scoborât din al tău culcuş cald şi moale şi treci pe pilot automat. După ce verifici că nu ai plecat în pijamale şi că ai şosetele la fel poţi ieşi pe uşă în a noii zile-ntâmpinare. Tramvaiul proaspăt scos din depou îşi face primele ture cu oameni amorţiţi de somn şi nesomn. Te simţi mai bine când vezi că împarţi soarta cu înca un sfert de oraş. Ici colo câte unul stă să adoarmă pe scaun, alţii reuşesc să îşi ţina ochii larg deschişi până la următorul căscat. Dimineaţa nu se oboseşte nimeni să vorbească mult şi tare în ratb, să dea peste tine pe stradă, sau să meargă repede şi înghesuit cât să nu poţi face slalom printre oameni. Presupunând că nu te prinde ora 8 când toată lumea se duce la muncă.
La liceu începe partea cea mai intreresantă. Unul mai de nerecunoscut decât altul cu moacele alea şifonate. Ajungi acolo în bancă, nu ştii cine eşti, cine-s restul, ce cauţi aici şi ce vor ei de la tine. Şi stai şi meditezi aşa pe jumătate dormind până  intră profesorul cu o plăcere sadică pe chip la vederea epavelor noastre şi îţi aminteşti brusc unde eşti şi ce cauţi....

Amintiri din Azkaban

Spre uimirea mea am rezistat eroic şi semestrul aceasta de captivitate deşi în ultimele 30 de ore am fost într-un fel de stare de şoc, parcă m-a luat cineva din faţa calculatorului de pe scaunul meu de lemn, m-a trimis într-o vacanţă mocca în Bora-Bora apoi m-a tras înapoi de-o mână, picior, ce a apucat şi m-a aruncat în flăcarile iadului. Încă nu-mi vine să cred că am luat primul meu 10 la fizică ca după aceea  să-mi cadă un iceberg în cap pe care scria 3 la chimie cu care treceam doar pe lumea ailaltă. Acum sunt confuză, nu îmi vine să cred că totuşi m-a ascultat şi m-a trecut, sper să mă ţină inima şi altă dată ca şi acum. Thought I'm gonna die like a fly. Am fost în ''corijenţă clinică'', am văzut moartea cu ochii, geez, coşmarul aproape a devenit realitate.

Sâmbătă a fost şi aşa numitul bal care a fost ok în a fara concursului de miss şi mister care semăna mai mult cu o serbare sau ceva în genul claselor a 5-a sau a 6-a şi a mentalităţii comuniste ''nimeni din afară''. Frate, câtă disperare de viaţă, anul trecut a fost nevoie de declaraţie de genul ''dacă îl aduc pe ăsta, orice strică, face, drege, eu răspund pentru el'', acum teoretic strict interzis, practic, respectivii s-au descurcat şi fără ''oficialiţăţi''. 

Un semestru à la Funeriu, fuuu..frate, omul ăsta chiar nu a gândit atunci când a restructurat anul şcolar (vă daţi seama, a schimbat cursul istoriei) că  în 3 luni nenorocite va trebui concentrat tot ceea ce în mod normal se face în vreo 4 luni jumate? Nenea Fufu sau care spanac a făcut această foarte inutilă schimbare stă foarte foarte prost cu percepţia timpului.

Ajungi să fii sătul de toţi şi toate, sincer, mie una mi-e silă de multe ori să mă trezesc dimineaţa fiindcă mi-e silă să o iau iar de la capăt cu aceleaşi rahaturi în fiecare zi în acest ''liceu iubit sub cer de Bucureşti''. Încă mai există o parte bună, aceea că nu sunt singura căreia marele, prestigiosul şi mult iubitul liceu wanna be îi lasă un gust sec şi o privire goală. 

Dictum, le part 2.

8.12.11 edit
Nu mai spun ca merg la clasa 10G, spun ca merg la tribul 10G.

S-au plictisit copii astia din cauza voastra, copilu' asta se joaca pe telefon de un sfert de ora, Irina sta turceste pe scaun o determinati sa treaca la budism, apoi va intoarceti in epoca de piatra.

Oaie e in clasa?
Vrei sa-l parchezi pe Oaie?

Sunteti copii mici sau bibilici? Bibilici cred..

Aia sunt beti, au baut mult rom.

Lasa telefonul ca ti-l bag in ureche si o sa te doara.

O liturghie merge la exercitiu asta. (Preda)
..................................................................................
Geologia se ocupă cu pietre. Îţi cade o piatră în cap, ai făcut geologie.

Obligatorii pentru ce? Ca să te uiţi la el şi să zici ''ce frumos e neuronul meu''..

Î: Ce-i mărul lui Adam?

R: Păi daţi-i telefon..

Dacă nu aveţi reflexe din astea deja sunteţi îngeri.

Vrei să înghiţi telefonul ăla piesă cu piesă, carcasa că e mai mare te ajut şi ţi-o fac eu zob.

(le sonerie sună)

Nu-i adevărat ce aud, îmi spuneţi la şi jumate când e şi 30.

Du-te în clasa a 7a şi învaţă să ridici la puterea a 2a, ne uităm ca broasca la barieră.

Du-te pe tablă.

Te-ai dus în câmp cu brazda şi i-ai zis da' du-te naibii!

Şi de ce n-are presiune, e Sf. Duh în vasul ăla?

Dvs înafară de unghii mai produceţi ceva? Privitul la unghii nu e sănătos.

Există film după Maitreyi?
Pocahontas.

Ursul când are depresie mănâncă zmeură.

26.11.11 edit:
(le ceas arata si jumatate, le sonerie ne suna pas)
E beat. N-a venit elevul de serviciu? Impuscati-l ca eu stau aici pana suna.

30.11.11 edit

Alta boala de plamani?
-Plamanita.

Doamna, de ce sta clasa cealalta in sir?
-Da' nu stiu, taceti ca va pun si eu la fel data viitoare, sau ca Spider Man, asa pe pereti.

Haideti doamna, ne lasati sa invatam la mate ca's petarda, ma bate tata cu usa de la lift....

The second worst first school day.

A venit toamna şi prima zi de şcoală. M-am trezit frumos cu o oră înainte să plec şi am mâncat ca să am energie pentru din prima zi. Am plecat  frumos cu camaşa alba pe mine, ghiozdanul în spate, florile în stânga, cheile în dreapta, am plecat frumos la timp cât să ajung şi cu 10 minute mai devreme. Am ajuns cu 15 minute mai devreme, am  asultat imnul liceului şi al ţării...apoi...apoi...aaa.................FAAAAAIL.

Să vă zic cum a fost.

Construiam un Wonder în Age of Mythology când deodată ma trezesc că intră mama în cameră. Mă trezesc pe bune, fiindcă visam în timp ce dormeam ca bolovanca. ''E 8 fără un sfert!!!!!!!'' Primul gând...aşa şi ce-i cu asta....ce îmi scapă??? '''aa...AAAAAAAA, merg la şcoală!'' DAMN IT! Repede îmbrăcatus turbos cu ce se nimereşte, o perie în cap, o apă pe faţă,  tuleo pe uşă, fugi după tramvai...ai..ai..ai...unu cu flori lângă mine...damn it...tre' să iau şi eu că asta vara n-am dus că am zis că duc la toamnă...Aoleo aoleo e 8.31 am întârzit un minut dar eu...euu...sunt abia la Unirii...DAMN IT!

Am ajuns ca să prind la fix.....sfârşitul ritualului de deschidere a anului şcolar. Când am revenit la ''sfântul liceu'' am rămas în transă când a început diriga cu noile măsuri de securitate antichiul -ideea ministerului. Cartele pe baza cărora se face accesul în şcoli. Înregistrează ora la care intrii/ieşi pe uşă. Un fel de umbră sau ecou al ideii cu microcipurile implantate. Domne, e absurd, dacă întărzii (sunt maestră din păcate) dintr-un motiv din cele enşpe mii ce pot fi invocate, se poate întâmpla să am noroc să întârzie şi proful şi să intru cu 30 de secunde înaintea lui. Dar aşa el ajunge la timp ca îl piuie, eu îmi iau absenţă că mă piuie şi tot aşa că ne piuie o cartelă idioată. Toată lumea ştie cât de binecuvântat şi sănătos e chiulul de la ultima oră (în limita celor 10 absenţe disonibile) sau de la ora la care nu ai apucat să înveţi din alte enşpe mii de motive.

Sau să facem ore în prima zi. Păi ar fi doar o mică problemă, noi nu ştim orarul, nu avem caiete, nici măcar nu am ştiut, nici nu ne-am imaginat poate că cineva îşi va imagina asta, sa faci ore, toate! dupa deschidere....doh, n-am făcut decât vreo 2-3 ore de dirigenţie, iar în cea de franceză, parcă asta era, am stat singuri şi am ars menta apoi ''ne-a învoit'' diriga şi pe noi. Vă daţi seama, ne-a învoit de la stat degeaba, că deh, sistemul şi formalităţurili. Mulţumim Doamne!Dacă ne mai ţii un an suntem eroi!

By the way, o veste bună, duminică 18 septembrie 2011, parada elevilor. Yay!Mă duc să-mi trezesc spiritul Şincaist (do I even have that stuff??). Iar seara e concert, ConnectR, Alex Velea, şi Andreele Bănică şi Bălan. E chiar drăguţă parada.

Aaa, şi din nou am găsit o chestie amuzantă, sau cel puţin mi se potriveste aproximativ 98% :))

Impresii bac 2011

Mein Führer, ce satană!

Adevărat că unii chiar or fi stat să are pe farmville în loc să înveţe.

 

Shot yourself in the foot again

Vi s-a întamplat vreodată ca seara să fiti atât de oboiţi încât nici să adormiţi să nu puteţi? 

Mie da...chiar şi într-o seară de duminică. Am reuşit să dovedesc Movie Makeru. Aş vrea să zic că a fost a ultima oară când am făcut asta, nu voi mai folosi WMM pentru nimic în lume. De ce? Face figuri la inserarea clipurilor, nu vrea formatul ăla că îi stă în gât, nu vrea clipu ăla că nu-şi găseşte codecu. DAR l-am dovedit, cu ajutorul lui Google. Odată, din opţiuni trebuie activată chestia care îl lasă să-şi culegă singur codecuri de pe net şi încă ceva pe acolo. Apoi, am stat juma de oră ca să-l salvez ca film şi să-mi dea eroare că nu mai găseşte o sursă a unui fisier, că a fost mutat, redenumit sau şters. Să înnebunesc, erau aproape 100 de chestii inserate. Am încercat toate variantele posibile, am convertit video-clipurile de nu mai ştiau săracele nici ele ce religie sunt, niciun rezultat. În seara de sâmbătă eram terminată şi cu moralul la -1. Practic pierdusem o zi întreaga. 

Duminică în timp ce m-am uitat cum echipa noastră e batută la volei (nu am putut să joc, entorsă, alea alea), m-am gândit că YouTube Downloader îi face concurenţă serioasă lui WMM la capitolul softuri de căcat, poate e mâna lui criminală pe acolo. Am descărcat din nou clipul de care aveam nevoie în proiect cu Zamzar(site unde poţi converti online; dai link de youtube/fişier din PC+ o adresă de mail şi îţi trimite alt link de unde poţi descărca fişierul convertit)..şiiiii de data asta a mers salvat video-ul făcut în WMM! Încă o chestie, am inserat clipul şi WMM mi l-a facut bucăţi, în 5. Nu prea înţeleg de ce, nu era aşa mare(3 minute,21mega), şi chiar dacă ar fi fost, ce conteaza?Nu contează. 

Vi s-a întamplat vreodată să vă treziţi, chiar şi după 10 ore de somn, mai obosiţi ca atunci când v-aţi culcat?

Mie da...mereu atunci când ştiu ce urmează la şcoală, mereu atunci când am mate şi tot sictirul levitează în jurul meu, mereu când îmi amintesc că încă odată am avut temă la mate şi nu am avut timp, chef şi dispozitie să scriu mai mult de două pagini, mereu când tema la mate e formată din mai mult de 40 de exerciţii, mereu când weekendul e insuficient, mereu când ştiu că se vor instala la catedra cei mai aroganţi profesori, mereu când ştiu că un prost vrea să se răzbune, mereu când ştiu că avem oră cu individul care ne încurajează cu jigniri care se vor indirecte.

Aşa m-am obişnuit de-a lungul timpului şi mi-am format de voie, de nevoie, uneori eficient ca un scut antirachetă, un obicei ca atunci când se aud din zare reproşuri să-mi pun bine căştile în urechi (la propriu sau figurat), să mă uit prin sursa zgomotului ca şi cum aş asculta, şi să mă concentrez la total altceva, să fac abstracţie şi efectiv să nu mai aud. Tot aşa mi s-a format o 'listă neagră' pe care sunt oamenii care mi-au dovedit într-un final că nu merită să îi aud, văd sau să dau alt semn că aş şti de existenţa lor prin simplul fapt că ei, cu ce fac sau zic, mă descurajează, mă umplu de draci sau ma fac sa am ceea ce pe termen lung s-ar chema depresie.

I think...not all things are worth fighting for. I..need a proof of something's worth so i can find the strenght to fight for it.

Oh, Snap!

Thom Yorke - Hearing Damage
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

 In sfarsit sunt la tastatura mea de veci, incercand pentru a 3-a oara sa scriu aceeasi postare. Trebuia , in ora de info, sa descriu ora de info, asa cum puteam s-o descriu in timp ce si scriam dupa dictare, ce trebuia sa fac pentru ora aia. Ceva in HTML, bine ca ne-a lasat cu C++,. dupa ce am facut cam cate 3-4 ore pe saptamana de info in loc de 1-2, am terminat deja materia si practic suntem cu un picior in clasa a 10a. Trebuia sa iesim mai devreme....trebuia sa mergem frumos pe Lipscani la plimbare dar...dar din turnu Sincaiului se vedea cum toarna peste tot Tineretului, blocurile din capatul celalalt de parc nici nu se mai vedeau....dar..s-a sunat si tot nu am plecat, chemarea html-ului, stiti voi...ne-a mai tinut o ora..E culmea, e tipic, e numai la noi!  Iar, HTML-ul e asa frumos prezentat pe net, cum faci cu el pagini gigea, cum e asa floare la ureche, dar in realitate, dupa alte 4 ore la fel de plicticoase, iti vine sa le dai dracu si sa treci la Solitaire. 

Tocmai ma obisnuisem cu gandul ca plimbarea in cinstea programului scurt s-a dus naibii pe apa sambetei din cauza ploii, ca sa pierd doua postari, prima din cauza lipsei butonului PUBLICATI POSTARE in genialul Internet Explorer (stiam ca e prost, dar nici asa de prost), iar lipsa celei de-a doua am remarcat-o acasa; la info erau toate 3 butoanele, scria frumos salvat, dar acasa ia postarea de unde nu-i.

Am trecut la HTML, sa vad ce mai vrea si asta de la viata mea, aveam asa idee care-i faza cu el, mai incercasem odata de plictiseala, dar acum trebuia sa fac ceva anume. Ne dictase ce, dar scrisesem in modul acela facut sa nu mai poti citi dupaia..de, entorsa la mana dreapta, daca era mai dureroasa, viata nene! Am descifrat: titlu,  facut, un rand, facut, al 2-lea centrat, facut, un tabel...un tabel? de unde ma?

Google, help, please. < TABLE >wtf?< / TD> geez.. < TR >< TRTRTRTR /> Off. Numai frate gata, ma las de meserie, lasa-ma-n durerea mea ca mi se arde sursa....

fixez bine castile in urechi si..Minesweeper, here I come.

Din seria "Cronicile Unor Sicanisti"

A fi sau a nu fi....tampit.

Vama Veche- Nu am chef azi
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

''- Deci cum vine aici??
- ............... 
- genial! sunteţi clasă de biologie-franceză!!!!!!!
-................   ax + b !!!
- ce ax + b?? castraveti? legume? te duci pe câmp, dai de un aicsplusbe şi-i zici BÂŞTI!?!?!
[......(a urmat)......]
 Pe uşă intră cineva, uite-aşa.
-Pot să intru?
-Nu ştiu ce poţi să faci da dă-mi bună ziua!!
-Bună ziua!
-La revedere! Deci am doi tâmpiţi cu care nu mă înţeleg...mai e unu pe la o clasă mai mare...scriu la tablă, intră nu zice nimic, mă întorc şi mă trezesc cu el în bancă. Îi zic să nu mai întărzie şi el nu pricepe domne' ...l-au trimis părinţii copil tâmpit la o şcoală de oameni (eu n-aş zice) normali.
Parcă le lipseşte o bucată de creier...dacă vreţi să intraţi în categoria tâmpiţi spuneţi-mi că atunci vă las în pace că ştiu că sunteţi tâmpiţi şi nu vă duce capu'. Am doi până acum, unu la o clasă mai mare şi aici... unu la a noua...
-...Pot să intru?
-Da nu mă întreba pe mine, nu sunt demn de atenţia ta, uite întreab-o pe colega ta.



                                                                                              Din seria '' Cronicile Unor Şicanişti''

Briza vacantei

Când ieşi pe intrarea din faţă, pe uşa dublă cu arcadă cu tot,  după ce ai intrat cu 7 ore în urmă pe uşa din spate, a alcoolicilor anonimi, uşa dublă deschisă mereu doar pe jumătate unde se înghesuie elevii ca şobolanii din flimul Titanic care fug de apă, atunci te loveşte o pala de vânt strecurându-ţi în nări mirosul de lac al Tineretului...
Acel lac unde se reflecta norii, copacii şi blocurile de parcă ar ieşi toate din apă, cerul, de parcă dacă ai sări în lac ai cădea în cer si ai ajunge în rai (practic, dacă te îneci chiar este posibil, dar nu asta era ideea).
Şi apusul roşu de ciudă că tu astăzi ai scăpat ca prin minune cu două ceasuri mai devreme şi poţi profita de lumina difuză care face aleea principală a parcului să pară o fotografie sepia, o imagine de când lumea, sau de când era vacanţă şi aveai timpul la degetul mic...

De ce copiăm?

COME ON,  de ce să nu foloseşti o fiţuică ca pe un memory stick, de ce să-ţi încarci memoria aia şi-aşa cam vai de steaua ei, şi asta ţi se trage numai din ultimii doi ani de inghitit materie nedigerabila.
Pe bune acuma, dacă mi-ar explica cineva la ce poate fi folositor să ştii să demostrezi dacă un silogism idiot e corect sau nu, as mânca toată cartea de logică. După mine, gândirea logică nu inseamnă sa faci farâmiţe un silogism în mă-sa pe gheaţă. Eu chiar credeam că la logică o să facem probleme de genu' ălora de pe net cu betişoare, pătrăţele, cum să le mişti să iasă nuştu' ce, capra varza si lupul, misionarii şi canibalii, ş.a.m.d. Şi-am încălecat pe-o şa, ca să deviez de la copiuţele mele?

'Copiatu' nu-i frumos, da-i sănătos'. Nu în cazul examenelor(testărilor naţionale). Ce, nu te oftici când potenţialul corijent cu 4,4,5  copiază de 9 şi ia mai mult ca tine? Dar şmecherii d'astea se întamplă din 4 în 4 ani.


Desigur, sunt specii de profi care poate nu te ochesc în flagrant dar tot se prind ei după 'momentul tău de glorie', şi primeşti un bilet dus către tablă unde îţi pierzi subit toată inteligenţa de care ai dat dovadă la lucrare.
Aproape la fel de rău ca atunci când eşti prins, este atunci când ai un subiect atât de bine făcut încat nimic din caietul/cartea/fiţuica utilizat/ă sau colegu' de bancă nu te poate salva. 


Metodele variază în funcţie de profesor, materie şi de lenea şi ingeniozitatea fiecaruia dintre noi.


Cea mai proastă metodă pe care am văzut-o de enşpe mii de ori pe la foşti colegi.
Se ia una bucată carioca, de preferat neagra, sau pix, se ridică cracul de la pantaloni, se copiază la nimereală nişte chestii din caiet pe toată gamba....şi gata! Şi presupun ca gicului de la catedră nu i se va părea ciudat dacă un exemplar din clasă îşi admiră picioru în timpul testului cu privirea aceea goală, fixată într-un punct dubios. Nu ştiu sincer, pentru ca niciunul care s-a măzgălit nu şi-a folosit apoi picioarele în acest scop. 

Cea mai bună metodă, a fost, este şi va fi, fiţuica! Cât mai mică!
Dimensiunea ideală, cam 3x4 cm, încape în palmă, mânecă, penar....etc.
Şi ca să nu te umplii de fituşti, poţi complota cu colegul de bancă, sau cei din faţă sau spate, şi să le folosiţi cu schimbul. Dacă sunteţi supravegheaţi de ochi de vultur, trebuie să fie puse la punct si metode de transmitere a 'comorii'. Se poate transporta în interiorul penarului, sau o variantă mai discretă dar mai complicată puţin, se face sul fiţuşca si se introduce în capacul unui stilou/orice care se 'împrumută'...şi tot aşa.


Iar dacă inevitabilul se produce....
...nu te panica!(ai de ce, dar nu te ajută la nimic)
....nu spune 'nu este o fiţuică' când vulturul are comoara în cioc. E ca şi cum i-ai spune 'zăpada e verde!'
....adună-te şi inventează o portiţă. exp..'Mă scuzaţi, am gasit-o în bancă şi m-am uitat să vad ce e.'
.....puppy eyes..
şi condoleanţe.

Vineri seara

Vinerea, ultima şi cea mai lungă zi. Calendaru-şi bate joc de tine şi-ţi râde în nas: 'ţeapă fraere, mai ai o zi!' Iar ceasul: 'mai ai 7 ore, trăiască-ţi gândacul de bucătărie!'

Şi se face seară..  

Talanga liceului sună ultima oară....

O foame! ai mânca şi tramvaiul....

Sau o supă  cu paiul.....

O durere de cap de primă clasă....

Şi nişte picioare care te cam lasă...

În sfârşit ajuns acasă

Te plantezi la masă.

Apoi te dezrădăcinezi

Şi racolând telecomanda,

La teveu te instalezi 

Cu ochii pironiţi în nimic

Fără să găseşti rima...

Târziu se pare că e

Perna te cheamă la un somnic

În cearceaf te-arunci

Printre pături cazi

Într-un somn..

Adânc..

Adânc.

I can feel the fever taking over you

Te trezesti. Te uiti in calendar. Mai sunt 2 zile. Si atunci, in 2 minute o cutie de fiare si fire iti va decide soarta la un simplu click. Click, click, click. Picatura chinezeasca. Tensiunea creste, emotiile cresc, nerabdarea creste. Iti imaginezi un desert incins captiv intr-o clepsidra? Tu esti pierdut in desert, tu cauti raspunsul. Esti captiv. Vei ramane la suprafata? Te vei ineca in nisip? Numai minutele, firisoare invizibile de nisip, se strecoara cu greu prin ingustarea clepsidrei si trec de partea timpului scurs...
Si la sfarsit tu o sa aflii. Vei stii. Vei calca pe nisip. Sau te vei scufunda in marea fara apa.
Si cat te pierzi in gandul asta ticurile nervoase isi fac de cap. Iti rozi unghiile. Iti musti buza. Iti agiti piciorul. Iti pierzi atentia. Incurci literele tastaturii.
Si acum totul depunde de un buton. Si putin noroc.
Sau mai mult noroc.