Nu stiu. Potato?

Daca mi-as schimba dormitorul...:-?

Sa vad...caine..avem. Nu e asa speciala camera asta dar am o slabiciune pentru nuanta aceasta de rosu... nu  imi place zona alba de perete de la fereastra, iar tabloul e groaznic. Mobilier clasic + tablou abstract= bleah.

Sunt curioasa cine si cum a facut asta..e pur si simplu genial. Presupun ca acolo sus e patul..:-?

Arata atata de pufos si moale, parca daca te trantesti in el te salta undeava pe tavan. Lustra e cam dubioasa, dar fie.

Hahaa..locul perfect pentru propriul headquarter. Copilaria..nostalgia 8-> Evident, o tona de plusuri in locul Macului acela mic si enervant.

O fosta dezordine aranjata pentru poza probabil. Pare locul unde iti odihnesti febra musculara si insolatia dupa un traseu prin munti. Pernele alea cat o treime din pat sunt partea cea mai interesanta..

Daca asta chiar exista...atunci e EPIC. Fie, mai putin atunci cand scapa o perna, ia vantul veioza sau te invadeaza paienjenii. 

Dormitorul acesta super sofisticat cu fereastra'n colturi arata delicios, cand ma uit la el vad intai o bomboana fererro rocher apoi un pat, un scaun, lustra si alte chestii...ich habe hunger!

Mi-a atras atentia peisajul....obiectul acela dubios de la capul patului arata ciudat si pare useless..cu alte cuvinte..nu imi place. E interesant suportul de haine din dreapta, parca e o armura transparenta.

Speechless.

Fimbulwinter

Mitologia nordică mi se pare interesantă pentru că sunt diferenţe relativ mari faţp de celelate mitologii importante.  De exemplu, simplul fapt că ei credeau că există 9 lumi, sau că zeii lor nu erau nemuritori, ci doar îşi câştigau tinereţea fără bătrâneţe mâncând nişte mere fermecate. Poate că vremea urâtă de la ei de-acolo i-a făcut aşa pesimişti încât sfărşitul lumii în miturile lor reprezintă înfrângerea binelui de câtre zeii malefici, eliberarea giganţilor, atacarea tărâmurilor ''safe'' precum cel al oamenilor sau al zeilor buni, războaie, şi....că aici vroiam să ajung, o iarnă cumplită ce durează trei ani...Păi....vremea asta din Buşteni face pe interesanta cu un vânt de nu pot să închid poarta, îmi dă câinele pe gheaţă şi-l întoarce pe fratimiu cu roţile în sus. Bate casa asta de trosnesc toate grinzile şi ferestrele, mai mişcă puţin şi câte-o perdea, iar pe la uşi şuieră ca în filmele de groază. NOW YOUR NIGHTMARE COMES TO LIFE.

Troll snow..

Nu ştiu de ce, dar niciodată nu am privit primăvara cu ochi prea buni, chiar daca este frumoasa (în sensul că arată bine) cu toate rozomovismele alea de flori, soare, mărţişoare, alea alea. Când ajungem deja în mijlocul primăverii, iar cum trimpul trece repede nu mai e chair aşa de mult pe cât pare, deja începe să-mi fie teamă că se încălzeşte afară...urăsc căldura excesivă. Adică pe bune, dacă e frig pui straturi până e de ajuns, dacă e cald, dai jos straturi până..până nu mai ai ce da. 

Nici peisajul de afară nu este prea potrivit începutului de primăvară...uitaţi-vă numai pe jos.

Mi-a plăcut aseară, sau azi noapte, când a început să ningă aşa frumos....am zis..GATA. ZĂPADA SE ÎNTOARCE. 

În fiecare an toată lumea se plânge vaaai nu mai ninge odataăă?? Ca după 3 zile să înceapă cu urăsc zăpada..... scârbe nerecunoscătoare. 

Şi se pare că am nevoie de un titlu..

Ce călcătoare pe nervi sunt ideile bune atunci când nu vin şi ai nevoie de ele.
Şi totuşi, ideea e ca un spirit ce trebuie să se încarneze dar are şi nişte cerinţe când găseşte un om: un plan de aplicare, ambiţie, ambiţie, şi mai multă ambiţie...
Şi mai cred că numai planurile narative ce duc către rezultate bine determinate, fără cotituri ce duc spre înfundături, sunt demne de urmat.....
Să ajungi să închizi ochii şi să-ţi vezi planul derulându-se ca un film, acţiunea să o ia pe toate firele, să navighezi către toate efectele posibile...

First of the year

Skrillex - First Of The Year (Equinox)

   
 Asculta  mai multe  audio   house

Primele două ore ale noului an mi s-au părut ciudate.. nu-im vine să cred că s-a terminat atât de repede, că deja suntem în anul acesta făcut celebru de mayaşii din Antichitate... şi astea au trecut aşa, de parcă nu au fost. 

Aici, în cucuieţii din dealurile de undeva dintre Buşteni şi Sinaia s-au văzut toate artificiile din zonă, iar din cauza ecoului zgomotul părea şi mai puternic de parcă deja începuse sfârşitul lumii.
Bum bum-ul a început de fapt acum vreo doua trei zile, iar ultima aş fi scris că a fost acum 15 minute dar tocmai se aud altele. Oricum sigur vor continua şi mâine seara, ca în fiecare an în care oamenii nu se mulţumesc doar cu atât.
Sunt curioasă cum o fii în Bucureşti pe străduţele microscopice dintre blocuri, acolo o fii război mondial, nu aici, în natură. După ce şi-a primit mesajele telefonul stă să moară, ca o albină după ce şi-a înfipt acul, dar nici că mă îndur de el...

Muream de somn de la vinul rosé care mi-a potolit setea şi mi se făcuse prea lene să elaborez ceva mai mult decât ''la mulţi ani, sănătate şi toate cele bune'' aşa că am zis că mă culc, însă iată că eu tot aici am ajuns, ca în zilele bune de acasă.

Să auzim numai de bine în anul care a devenit celebru, controversat, inspiraţie pentru filme şi sursă de bani din cărţile de genul ''2012: când şi cum o să mori'', cu mult înainte să înceapă.

În primul rând sănătate.......sau pur şi simplu FERICIRE FRATE, că asta implică tot: sănătate, succese, familie unită, vise împlinite, super-vacanţe, zăpadă, şosete de lână.......idee prinsă.

La mulţi ani 2012!!