De ce copiăm?

COME ON,  de ce să nu foloseşti o fiţuică ca pe un memory stick, de ce să-ţi încarci memoria aia şi-aşa cam vai de steaua ei, şi asta ţi se trage numai din ultimii doi ani de inghitit materie nedigerabila.
Pe bune acuma, dacă mi-ar explica cineva la ce poate fi folositor să ştii să demostrezi dacă un silogism idiot e corect sau nu, as mânca toată cartea de logică. După mine, gândirea logică nu inseamnă sa faci farâmiţe un silogism în mă-sa pe gheaţă. Eu chiar credeam că la logică o să facem probleme de genu' ălora de pe net cu betişoare, pătrăţele, cum să le mişti să iasă nuştu' ce, capra varza si lupul, misionarii şi canibalii, ş.a.m.d. Şi-am încălecat pe-o şa, ca să deviez de la copiuţele mele?

'Copiatu' nu-i frumos, da-i sănătos'. Nu în cazul examenelor(testărilor naţionale). Ce, nu te oftici când potenţialul corijent cu 4,4,5  copiază de 9 şi ia mai mult ca tine? Dar şmecherii d'astea se întamplă din 4 în 4 ani.


Desigur, sunt specii de profi care poate nu te ochesc în flagrant dar tot se prind ei după 'momentul tău de glorie', şi primeşti un bilet dus către tablă unde îţi pierzi subit toată inteligenţa de care ai dat dovadă la lucrare.
Aproape la fel de rău ca atunci când eşti prins, este atunci când ai un subiect atât de bine făcut încat nimic din caietul/cartea/fiţuica utilizat/ă sau colegu' de bancă nu te poate salva. 


Metodele variază în funcţie de profesor, materie şi de lenea şi ingeniozitatea fiecaruia dintre noi.


Cea mai proastă metodă pe care am văzut-o de enşpe mii de ori pe la foşti colegi.
Se ia una bucată carioca, de preferat neagra, sau pix, se ridică cracul de la pantaloni, se copiază la nimereală nişte chestii din caiet pe toată gamba....şi gata! Şi presupun ca gicului de la catedră nu i se va părea ciudat dacă un exemplar din clasă îşi admiră picioru în timpul testului cu privirea aceea goală, fixată într-un punct dubios. Nu ştiu sincer, pentru ca niciunul care s-a măzgălit nu şi-a folosit apoi picioarele în acest scop. 

Cea mai bună metodă, a fost, este şi va fi, fiţuica! Cât mai mică!
Dimensiunea ideală, cam 3x4 cm, încape în palmă, mânecă, penar....etc.
Şi ca să nu te umplii de fituşti, poţi complota cu colegul de bancă, sau cei din faţă sau spate, şi să le folosiţi cu schimbul. Dacă sunteţi supravegheaţi de ochi de vultur, trebuie să fie puse la punct si metode de transmitere a 'comorii'. Se poate transporta în interiorul penarului, sau o variantă mai discretă dar mai complicată puţin, se face sul fiţuşca si se introduce în capacul unui stilou/orice care se 'împrumută'...şi tot aşa.


Iar dacă inevitabilul se produce....
...nu te panica!(ai de ce, dar nu te ajută la nimic)
....nu spune 'nu este o fiţuică' când vulturul are comoara în cioc. E ca şi cum i-ai spune 'zăpada e verde!'
....adună-te şi inventează o portiţă. exp..'Mă scuzaţi, am gasit-o în bancă şi m-am uitat să vad ce e.'
.....puppy eyes..
şi condoleanţe.