Crăciunel

Crăciunul...când mă gândesc la el îmi vine în minte pentru o fracţiune de secundă imaginea unui brad gigant, plin cu glubuleţe, plasat lâga un şemineu unde arde probabil restul de brad care nu a încăput în casă, zăpada de un metru şi colinde de Frank Sinatra. E văzut ca o ocazie de a primi cadouri la fel de bună ca şi ziua de naştere, o vacanţă, mult timp petrecut în bucătărie, masa cu familia, un moment bun pentru a-ţi cere iertare, naşterea Domnului, cozonaci, brazi şi luminiţe sau niciuna din toate astea.

Colindătorii au venit de 563208157 de ori pe seară cântând aceeaşi colindă, Domn Domn să-nălţăm. Din cauza lor îmi venea să-mi spânzur câinele care lătra non-stop...ŞI TARE. Mă enervează, sunt o grămadă care vin numai pentru bani.

În noaptea aceasta apar şi cadourile despre care copii cred mai mult sau mai puţin că le aduce Moşul. Când eram mică eu chiar credeam că e Moş Crăciun cel care aduce misterioasele cadouri, când eşti copil iar mama susţine povestea şi mai citeşti şi Harry Potter nimic nu ţi se pare prea ciudat ca să nu fie real.....până când ''Moş Crăciun'' şi-a pierdut bonul de casă sub masă şi l-am găsit eu...::pokerface::
Atracţiile principale sunt desigur sarmalele, cozonacii, delicatesele de la bunica şi evident, CADOURILEEE!