A7X Avenged Sevenfold - Nightmare
Asculta mai multe audio diverse
Întuneric.
Noapte.
Linişte.Terminată după acea zi groaznică apucă doar să arunce o privire spre ceas, până să cadă pe pat şi să o prindă somnul...E 3 dimineaţa
Îşi face simţită prezenţa doar prin respiraţia slabă ce se aude de printre perne.
Doarme...
Brusc, fereastra deschisă se trânteşte de perete. Ochii ei se trezesc, privirea îngrozită e hipnotizată de ce vede... Perdeaua flutură ca electrocutată de curentul de aer nedorit. E din ce în ce mai rece iar aburii respiraţiei iau forme ciudate, cunoscute ei, simboluri ce încearcă să vorbească.
Camera se dilatează, pereţii se măresc iar tavanul se îndepărtează..curentul e din ce în ce mai puternic, mai rece, un rece nepământesc...
Ţeava de apă se sparge cu un sunet sinistru,ca un strigăt disperat de ajutor, urmat de ţipătul fetei de groază.
Patul, fereastra, obiectele se lăţesc, se subţiază şi dispar ca fumul beţişoarelor parfumate care îi plac atât de mult, şi al căror miros încă se mai simte în răceala aceea demonică..
Numai pătura rămâne, prinsă în strânsoarea degetelor îngheţate, învăluind-o apoi cu totul în timpul căderii libere...
Pătura..din ce în ce mai strânsă, mai aspră şi mai fierbinte pare că nu se supune temperaturii joase şi devine ca un lanţ din fier încins înfăşurat în jurul trupului ei...
Rezistă durerii...închide ochii şi aşteaptă...
Stănsoarea slăbeşte...trupul ei e plin de arsuri...
Deschide ochii...durerea trecuse..Pluteşte uşor după voia ei, între pereţii întunecaţi pe care ia formă un fel de lumină. Curiozitatea o cuprinde şi întoarce capul să privească. O siluetă ca de foc îşi deschide aripile uriaşe şi îşi ia avânt ca un uliu către ea. Creatura trecu prin ea, ca şi cum nu ar fi existat. Cu fiinţa luminoasă aflată în spate îşi putea vedea umbra cum se risipeşte căutând întunericul...
Cenuşa se pierduse, lumina dispăruse.
Nu mai era decât întunericul.
Noaptea.
Şi liniştea.
Beeeeeeeeeeeep beeep beep
Alarma curmă somnul. Ridică capul brusc, îşi dădu din ochi pletele transpirate şi se uită disperată la ceas. Era prea devreme să fie târziu. Calm. Nu e dimineaţă.
Dar nici nu şi-a setat vreodată ceasul la 3:01 în noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu