Mie da...chiar şi într-o seară de duminică. Am reuşit să dovedesc Movie Makeru. Aş vrea să zic că a fost a ultima oară când am făcut asta, nu voi mai folosi WMM pentru nimic în lume. De ce? Face figuri la inserarea clipurilor, nu vrea formatul ăla că îi stă în gât, nu vrea clipu ăla că nu-şi găseşte codecu. DAR l-am dovedit, cu ajutorul lui Google. Odată, din opţiuni trebuie activată chestia care îl lasă să-şi culegă singur codecuri de pe net şi încă ceva pe acolo. Apoi, am stat juma de oră ca să-l salvez ca film şi să-mi dea eroare că nu mai găseşte o sursă a unui fisier, că a fost mutat, redenumit sau şters. Să înnebunesc, erau aproape 100 de chestii inserate. Am încercat toate variantele posibile, am convertit video-clipurile de nu mai ştiau săracele nici ele ce religie sunt, niciun rezultat. În seara de sâmbătă eram terminată şi cu moralul la -1. Practic pierdusem o zi întreaga.
Duminică în timp ce m-am uitat cum echipa noastră e batută la volei (nu am putut să joc, entorsă, alea alea), m-am gândit că YouTube Downloader îi face concurenţă serioasă lui WMM la capitolul softuri de căcat, poate e mâna lui criminală pe acolo. Am descărcat din nou clipul de care aveam nevoie în proiect cu Zamzar(site unde poţi converti online; dai link de youtube/fişier din PC+ o adresă de mail şi îţi trimite alt link de unde poţi descărca fişierul convertit)..şiiiii de data asta a mers salvat video-ul făcut în WMM! Încă o chestie, am inserat clipul şi WMM mi l-a facut bucăţi, în 5. Nu prea înţeleg de ce, nu era aşa mare(3 minute,21mega), şi chiar dacă ar fi fost, ce conteaza?Nu contează.
Vi s-a întamplat vreodată să vă treziţi, chiar şi după 10 ore de somn, mai obosiţi ca atunci când v-aţi culcat?
Mie da...mereu atunci când ştiu ce urmează la şcoală, mereu atunci când am mate şi tot sictirul levitează în jurul meu, mereu când îmi amintesc că încă odată am avut temă la mate şi nu am avut timp, chef şi dispozitie să scriu mai mult de două pagini, mereu când tema la mate e formată din mai mult de 40 de exerciţii, mereu când weekendul e insuficient, mereu când ştiu că se vor instala la catedra cei mai aroganţi profesori, mereu când ştiu că un prost vrea să se răzbune, mereu când ştiu că avem oră cu individul care ne încurajează cu jigniri care se vor indirecte.
Aşa m-am obişnuit de-a lungul timpului şi mi-am format de voie, de nevoie, uneori eficient ca un scut antirachetă, un obicei ca atunci când se aud din zare reproşuri să-mi pun bine căştile în urechi (la propriu sau figurat), să mă uit prin sursa zgomotului ca şi cum aş asculta, şi să mă concentrez la total altceva, să fac abstracţie şi efectiv să nu mai aud. Tot aşa mi s-a format o 'listă neagră' pe care sunt oamenii care mi-au dovedit într-un final că nu merită să îi aud, văd sau să dau alt semn că aş şti de existenţa lor prin simplul fapt că ei, cu ce fac sau zic, mă descurajează, mă umplu de draci sau ma fac sa am ceea ce pe termen lung s-ar chema depresie.
I think...not all things are worth fighting for. I..need a proof of something's worth so i can find the strenght to fight for it.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu